Sari la conținut

Alosetron

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alosetron
Identificare
Număr CAS122852-42-0[1][2]  Modificați la Wikidata
PubChem2099[3][4]  Modificați la Wikidata
DrugBankDB00969[4]  Modificați la Wikidata
ChemSpider2015[5]  Modificați la Wikidata
UNII13Z9HTH115[1][4]  Modificați la Wikidata
KEGGD07129[6]  Modificați la Wikidata
ChEMBLCHEMBL1110[7]  Modificați la Wikidata
Cod ATCA03AE01[8]  Modificați la Wikidata
SMILES
InChI
Date chimice
FormulăC₁₇H₁₈N₄O[3]  Modificați la Wikidata
Masă molară294,148061 u.a.m.[9]  Modificați la Wikidata

Alosetronul este un medicament antagonist 5-HT3, fiind utilizat în tratamentul sindromului de colon iritabil la femei, în caz de diaree predominantă.[10][11][12] Calea de administrare disponibilă este cea orală.[10]

Molecula a fost patentată în 1987 și a fost aprobată pentru uz medical în anul 2002.[13]

Mecanism de acțiune

[modificare | modificare sursă]

Alosetronul este un antagonist al receptorilor serotoninergici de tipul 5-HT3.[14]

  1. 1 2 „alosetron” (în engleză). Wikidata Q116031405. Accesat în .
  2. ↑ „CAS Common Chemistry”. Wikidata Q18907859. Accesat în .
  3. 1 2 3 4 „Alosetron” (în engleză). PubChem. Wikidata Q278487. Accesat în .
  4. 1 2 3 „InChIKey: JSWZEAMFRNKZNL-UHFFFAOYSA-N”.
  5. ↑ „Alosetron” (în engleză). ChemSpider. Wikidata Q2311683. Accesat în .
  6. ↑ „Alosetron” (în engleză). ChEBI. Wikidata Q902623. Accesat în .
  7. ↑ „Alosetron” (în engleză). ChEMBL. Wikidata Q6120337. Accesat în .
  8. ↑ „Alosetron” (în engleză). DrugBank. . Wikidata Q1122544.
  9. ↑ „Alosetron” (în engleză). PubChem. Wikidata Q278487. Accesat în .
  10. 1 2 „Alosetron”. The American Society of Health-System Pharmacists. Accesat în .
  11. ↑ „Alosetron”. DrugBank - Canadian Institutes of Health Research. Accesat în .
  12. ↑ Barbehenn E, Lurie P, Wolfe SM (decembrie 2000). „Alosetron for irritable bowel syndrome”. Lancet. 356 (9246): 2009–10. doi:10.1016/S0140-6736(05)72978-0. PMID 11130544.
  13. ↑ Fischer J, Ganellin CR (). Analogue-based Drug Discovery (în engleză). John Wiley & Sons. p. 448. ISBN 9783527607495.
  14. ↑ Brunton, Laurence L.; Lazo, John S.; Parker, Keith L. (). Goddman & Gilman's The Pharmacological Basis of Therapeutics. New York: McGraw-Hill. pp. 1000–3. ISBN 978-0-07-142280-2.