Swinging
| Acest articol sau secțiune nu reprezintă viziunea în care este perceput acesta la nivel mondial. Puteți să îmbunătățiți acest articol, discuta problema pe pagina de discuție sau să creați un articol nou, după caz. |
| Parte din seria de articole despre |
| Comportamentul sexual al oamenilor
|
|---|
|
|
|
|

Swingingul (denumit și schimb de soții/soți sau schimb de parteneri) este o activitate sexuală în care atât persoanele singure, cât și partenerii aflați într-o relație de cuplu(d) se angajează în acte sexuale cu alte persoane ca o activitate recreativă(d).[1] Swingingul este o formă de non-monogamie(d). Oamenii pot alege un stil de viață swinger dintr-o varietate de motive. Practicanții invocă o calitate și o cantitate crescută ale sexului. Unele persoane pot practica swingingul pentru a adăuga diversitate în viața lor sexuală altfel convențională sau din curiozitate. Unele cupluri văd swingingul ca pe o supapă sănătoasă și un mijloc de a-și consolida relația.[1]
Termenul a fost introdus de mass-media din Statele Unite în anii 1950 pentru a descrie acest fenomen emergent.[1] Swingingul, sau discutarea și practicarea sa la scară mai largă, este considerat de unii ca decurgând din atitudinile mai libere față de activitatea sexuală de după revoluția sexuală din anii 1960, inventarea și disponibilitatea pilulei contraceptive și apariția tratamentelor pentru multe dintre infecțiile cu transmitere sexuală cunoscute la acea vreme. Adoptarea practicilor de sex protejat(d) a devenit mai comună la sfârșitul anilor 1980. De asemenea, este o temă recurentă în pornografie.
Comunitatea de swingeri se referă uneori la sine ca „stilul de viață” (în engleză engleză the lifestyle) sau ca „stilul de viață alternativ”.[2]
Descriere
[modificare | modificare sursă]John Stossel(d) a realizat un reportaj de investigație privind stilul de viață swinger. Reportajul lui Stossel din 2005 a citat cercetarea lui Terry Gould(d), care a concluzionat că „cuplurile practică swingingul pentru a nu-și înșela partenerii”. Când Stossel a întrebat cuplurile de swingeri dacă își fac griji că soțul sau soția va „descoperi că îi place mai mult de altcineva”, un bărbat a răspuns: „Oamenii din comunitatea swinger practică swingingul cu un motiv. Nu o fac pentru a ieși și a-și găsi o nouă soție”. O femeie a afirmat: „Acest lucru le face pe femei mai încrezătoare – că ele sunt cele care dețin controlul”. Stossel a intervievat 12 consilieri matrimoniali. Potrivit lui Stossel, „niciunul dintre ei nu a spus «nu faceți asta»”, deși unii au menționat că „obținerea de senzații tari sexuale în afara căsătoriei poate amenința o căsnicie”. Swingerii intervievați de Stossel au declarat că „căsnicia lor este mai puternică pentru că nu au aventuri și nu se mint unii pe alții”.[3]
Swingingul poate avea loc într-o serie de contexte, variind de la activități sexuale spontane care implică schimbul de parteneri sau adăugarea unui al treilea sau a mai multor participanți la o adunare informală de prieteni, până la întâlniri sociale regulate planificate sau la întâlniri de tip „hook-up”(d) cu persoane cu aceleași preferințe într-un club de sex(d) (cunoscut și ca club de swingeri, a nu se confunda cu un club de striptease(d)). Diferitele cluburi oferă facilități și atmosfere variate și adesea organizează nopți „tematice”.
Swingingul este cunoscut, de asemenea, ca având loc în spații semipublice, cum ar fi hoteluri, stațiuni sau nave de croazieră, ori frecvent în locuințe private.[4] În plus, există acum numeroase site-uri web destinate cuplurilor de swingeri, unele având sute de mii de membri.[4]
În 2018, un studiu privind prevalența practicilor non-monogame în Statele Unite a estimat că 2,35% dintre americani se identifică în prezent ca swingeri și 4,76% s-au identificat ca swingeri la un moment dat în timpul vieții.[5][6]
Efecte
[modificare | modificare sursă]Calitatea relației
[modificare | modificare sursă]Cercetările asupra swingingului sunt efectuate în Statele Unite încă de la sfârșitul anilor 1960. Un studiu din anul 2000, bazat pe un chestionar online adresat vizitatorilor site-urilor conexe domeniului, a constatat că swingerii au raportat un nivel de fericire în relații mai ridicat decât nivelul mediu raportat ca normă.[1]
Infecții cu transmitere sexuală
[modificare | modificare sursă]Swingerii sunt expuși acelorași tipuri de riscuri ca persoanele care practică sexul ocazional(d), principalele preocupări fiind riscul de sarcină neplanificată sau contractarea unei infecții cu transmitere sexuală (ITS). Unii swingeri practică sexul neprotejat (practică cunoscută sub numele de barebacking), în timp ce alții respectă regulile de sex protejat(d) și nu se angajează în acte sexuale cu persoane care nu le practică la rândul lor. În majoritatea cluburilor de swingeri, prezervativele sunt disponibile gratuit, iar unele cluburi pot impune utilizarea lor. Swingerii pot reduce riscul de ITS prin schimbul de rezultate ale testelor de ITS și prin serosortare(d). Susținătorii swingingului argumentează că sexul protejat este bine acceptat în comunitatea swinger și că riscul de boli sexuale este același pentru ei ca pentru populația generală – și că anumite grupuri de persoane non-monogame sexual au rate clar mai scăzute de ITS decât populația generală.[7] Oponenții sunt de asemenea îngrijorați de riscul de sarcină și de ITS precum herpesul și infecția cu HPV, argumentând că chiar și sexul protejat prezintă riscuri, având în vedere că unele ITS se pot transmite indiferent de utilizarea prezervativului. Într-un studiu din 1992, un procent de 7% dintre swingeri renunțaseră la swinging din cauza epidemiei de HIV/SIDA. De asemenea, s-a menționat că 62% dintre swingeri și-au modificat practicile sexuale, devenind mai selectivi cu partenerii sau practicând sexul protejat.[8]
Un studiu olandez care a comparat dosarele medicale ale swingerilor autoidentificați cu cele ale populației generale a constatat că prevalența ITS a fost cea mai ridicată la tineri, la bărbații homosexuali și la swingeri.[9] Cu toate acestea, acest studiu a fost criticat[de cine?] ca nefiind reprezentativ pentru populația de swingeri în ansamblu, datele sale fiind formulate exclusiv pe baza pacienților care primeau tratament într-o clinică de ITS. Studiul a concluzionat că cea mai sigură categorie demografică în ceea ce privește infecțiile cu ITS au fost persoanele care practică prostituția feminină. Conform studiului olandez, „ratele combinate de chlamydioză și gonoree au fost de puțin peste 10% în rândul persoanelor heterosexuale, 14% în rândul bărbaților homosexuali, puțin sub 5% în rândul prostituatelor și de 10,4% în rândul swingerilor”.[10]
În societatea nord-americană
[modificare | modificare sursă]Conform cărții lui Terry Gould(d), The Lifestyle: A look at the erotic rites of swingers,[11] swingingul a început în rândul piloților din forțele aeriene americane (United States Army Air Forces) și al soțiilor acestora în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, înainte ca piloții să plece în misiuni peste ocean. Rata mortalității piloților era atât de ridicată, așa cum raportează Gould, încât s-a dezvoltat o legătură strânsă între familiile piloților, implicând faptul că soții piloți aveau grijă de toate soțiile ca și cum ar fi fost ale lor – emoțional și sexual – dacă soții acestora își pierdeau viața.[12] Cu toate acestea, realitățile demografice și modul de bazare al cadrelor USAAF sugerează că această aranjare nu a evoluat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, ci mai târziu.[13] Personalul militar al SUA din Al Doilea Război Mondial nu era însoțit de familie (iar mulți, în special în USAAF, erau necăsătoriți) – bazele militare uriașe unde familiile locuiesc în timp ce însoțesc un militar desfășurat sunt în principal creații din timpul Războiului Rece.[14] Până la sfârșitul Războiului din Coreea, swingingul se răspândise de la mediul militar la zonele suburbane. Acest fenomen era denumit de obicei schimb de soții.[15]
Mai târziu, în anii 1960, în apogeul mișcării „Dragostea liberă”, activitățile asociate cu swingingul au devenit mai răspândite într-o varietate de clase sociale și categorii de vârstă.[16] În anii 1970, uneori numiți „Anii '70 ai swingingului”,[17] activitățile de swinging au devenit mai prevalente, dar erau încă considerate „alternative” sau „marginale” din cauza asocierii lor cu grupuri neconvenționale, cum ar fi comunitățile intenționale(d).[18][necesită sursă mai bună]
În 2002, drepturile swingerilor au fost adăugate în misiunea organizației americane National Coalition for Sexual Freedom(d).[19][20]
Un mit urban comun susține că o petrecere de tip „key party” (petrecerea cheilor) este o formă de petrecere swinger în care partenerii bărbați își pun cheile de la mașină sau de la casă într-un bol sau sac comun la sosire, iar la sfârșitul serii partenerii de sex feminin aleg la întâmplare un set de chei și sunt obligate să plece și să aibă relații sexuale cu proprietarul acestora.[21] Cu toate acestea, numeroși cercetători au încercat fără succes să confirme mărturii directe despre o astfel de petrecere, sugerând că acestea nu sunt altceva decât o legendă urbană.[22]
Conform studiilor economice privind swingingul,[23] revoluția tehnologiei informației și a comunicațiilor, împreună cu progresele în medicină, au fost eficiente în reducerea unora dintre costurile swingingului și, prin urmare, în creșterea numărului de swingeri.
Petrecerea de swingeri
[modificare | modificare sursă]O petrecere de swingeri sau o petrecere de schimb de parteneri este o adunare la care persoane singure sau cupluri aflate într-o relație de cuplu(d) pot participa la activități sexuale cu alții ca o activitate recreativă(d) sau socială.[1]
Petrecerile de swingeri pot implica diverse activități sexuale de grup. Partenerii se pot angaja în sex penetrativ, cunoscut sub numele de „full swap”, sau pot alege „soft swap”, caz în care se angajează doar în sex nepenetrativ. Cuplurile noi de swingeri aleg adesea varianta soft swap înainte de a se simți confortabile cu un full swap, deși multe cupluri rămân la varianta soft swap din motive personale.[24]
Soft swinging
[modificare | modificare sursă]„Soft swingingul” se referă la situația în care cuplurile se angajează în activități sexuale doar între ele, în timp ce alte cupluri efectuează acte sexuale în imediata apropiere.[25]
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 3 4 5 Bergstrand, Curtis; Blevins Williams, Jennifer (). „Today's Alternative Marriage Styles: The Case of Swingers”. Electronic Journal of Human Sexuality. 3. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Bergstrand, Curtis R.; Sinski, Jennifer Blevins (). Swinging in America : love, sex, and marriage in the 21st century. Santa Barbara, Calif.: Praeger/ABC-CLIO. ISBN 978-0313379666.
- ↑ „The 'Lifestyle' – Real-Life Wife Swaps”. ABC 20/20. .
- 1 2 Goodman, Hallie (septembrie 2017). „Happily Married Swingers”. Redbook. Accesat în .
- ↑ Burleigh, Tyler; Rubel, Alicia. „Counting polyamorists who count: Prevalence and definitions of an under-researched form of consensual nonmonogamy”. PsyArXiv. doi:10.31234/osf.io/st2k5.
- ↑ Rudder, Marisa (). Hotwife: A Couple's Guide to Hotwifing (în English) (ed. 11). USA: Randall Caruso. p. 125. ISBN 9781736183557.
- ↑ Lehmiller, J. J. (). „A Comparison of Sexual Health History and Practices among Monogamous and Consensually Nonmonogamous Sexual Partners”. The Journal of Sexual Medicine. NCBI. 12 (10): 2022–8. doi:10.1111/jsm.12987. PMID 26395880.
- ↑ Jenks, Richard J. (). „Swinging: A Review of the Literature”. Archives of Sexual Behavior. 27 (5): 507–521. doi:10.1023/a:1018708730945. PMID 9795730.
- ↑ Dukers-Muijrers, N. H. T. M.; Niekamp, A.-M.; Brouwers, E. E. H. G.; Hoebe, C. J. P. A. (). „Older and swinging; need to identify hidden and emerging risk groups at STI clinics” (PDF). Sexually Transmitted Infections. 86 (4): 315–317. doi:10.1136/sti.2009.041954. PMID 20577016.
- ↑ „Disease risk higher for swingers than prostitutes”. Reuters. .
- ↑ Gould, Terry (). The Lifestyle: a look at the erotic rites of swingers. Vintage Canada. ISBN 1-55209-482-0.
- ↑ History of Wife Swapping, homerf.org
- ↑ „'Bloody Hundredth' B-17 Pilot Shares WWII Experiences”. U.S. Department of Defense. Accesat în .
- ↑ „- ISSUES AFFECTING FAMILIES OF SOLDIERS, SAILORS, AIRMEN, AND MARINES”. www.govinfo.gov. Accesat în .
- ↑ The History and Definitions of Swinging which is Couples Only, Liberated Christians, Inc.
- ↑ Stone 1994, "Sex, Love and Hippies". .
- ↑ Goldstein, Gary (). „The swinging '70s: retreating to Plato's”. Los Angeles Times. Accesat în .
- ↑ Sheff, Elisabeth (). Gender, Family, and Sexuality: Exploring Polyamorous Community. University of Colorado. p. 648.
- ↑ Cinkus, Deb (). „NCSFreedom - NCSF Mission Statement”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „History of NCSF”. .
- ↑ Bell, Robert (). Social Deviance: A Substantive Analysis. University of Michigan: Dorsey Press. p. 74. ISBN 978-0-256-01663-5.
- ↑ Kukura, Joe (). „Did Key Parties Ever Really Happen?”. SFWeekly (în engleză). Accesat în .
- ↑ D'Orlando, Fabio (). „Swinger Economics”. The Journal of Socio-Economics. 39 (2): 303–304. doi:10.1016/j.socec.2009.12.008.
- ↑ Wojick, Helen (). „What is a Swinger?”. The Swinger Blog. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „SWINGERS DEFINITIONS - Swinger words that begin with a S”. Arhivat din original la . Accesat în .
