Sari la conținut

Organit celular

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Reprezentare schematică a unei celule animale tipice, cu evidențierea componentelor subcelulare. Organite: (1) nucleol (2) nucleu (3) ribozom (4) veziculă (5) reticul endoplasmatic rugos (REr) (6) aparatul Golgi (7) citoschelet (8) reticul endoplasmatic neted (REn) (9) mitocondrii (10) vacuolă (11) citoplasmă (12) lizozom (13) centrioli

Un organit celular este o subunitate specializată din interiorul unei celule biologice, care îndeplinește o funcție specifică. Denumirea de organit face referire la faptul că aceste structuri sunt substructuri ale celulelor, așa cum organele fac parte din corpul unui organism. Acestea sunt fie delimitate în mod separat de propriile lor straturi dublu lipidice (numite și organite delimitate de membrană), fie reprezintă unități funcționale distincte din punct de vedere spațial, dar fără strat dublu lipidic (organite nedelimitate de membrană). Deși majoritatea organitelor sunt unități funcționale din interiorul celulelor, unele unități funcționale care se extind în afara celulelor sunt adesea denumite organite, exemple comune fiind cilul, flagelul și tricocistul.

Organitele sunt identificate prin microscopie și pot fi, de asemenea, purificate prin fracționarea celulară. Există numeroase tipuri de organite, în special în celulele eucariote. Printre acestea se numără structurile care alcătuiesc sistemul endomembranar (cum ar fi membrana nucleară, reticulul endoplasmatic și aparatul Golgi), precum și alte structuri, ca mitocondriile și plastidele. Deși procariotele nu posedă organite specific celor eucariote, unele conțin microcompartimente bacteriene cu înveliș proteic, despre care se consideră că acționează ca organite procariote primitive;[1] și există, de asemenea, dovezi privind existența altor structuri delimitate de membrane.[2] De asemenea, flagelul procariot care iese în afara celulei și motorul său, precum și pilul, care este în mare parte extracelular, sunt adesea clasificați ca organite.

Caracteristici generale

[modificare | modificare sursă]
  • Prezența unei membrane formată dintr-un bistrat fosfolipidic. Membrana celulara (plasmalema) manifesta o permeabilitate selectiva fata de anumite molecule și ioni. Unele organite, precum ribozomii, miofibrilele sau neurofibrilele, nu posedă o membrană proprie.
  • Funcție specializată.

Clasificarea organitelor

[modificare | modificare sursă]

Organitele celulare sunt:

În funcție de rolul îndeplinit în celula, organitele celulare sunt:

  • Organitele mișcării celulare : - microfilamentele de actină și miozină (se găsesc atât în fibrele musculare cat și în celelalte celule, formând sistemul motilactina-miozina)
  • microtubulii (intră în structura cililor și flagelilor formând sistemul motil microtubul-dineina)
  • Organite generatoare de energie : - mitocondriile
  • Organitele sintezei și secreției celulare : - ribozomi, R.E. neted, R.E. rugos și aparatul Golgi
  • Organitele digestiei celulare: - lizozomi și peroxizomi.
  1. Kerfeld CA, Sawaya MR, Tanaka S, Nguyen CV, Phillips M, Beeby M, Yeates TO (august 2005). „Protein structures forming the shell of primitive organelles”. Science. 309 (5736): 936–8. Bibcode:2005Sci...309..936K. CiteSeerX 10.1.1.1026.896Accesibil gratuit. doi:10.1126/science.1113397. PMID 16081736.
  2. Murat, Dorothee; Byrne, Meghan; Komeili, Arash (). „Cell Biology of Prokaryotic Organelles”. Cold Spring Harbor Perspectives in Biology. 2 (10). doi:10.1101/cshperspect.a000422. PMC 2944366Accesibil gratuit. PMID 20739411. Parametru necunoscut |article-number= ignorat (ajutor)

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de organit celular la Wikimedia Commons