Necombatant
În dreptul războiului, un necombatant este o persoană care nu participă sau nu mai participă activ la ostilități în timpul unui război. Aceasta include civili, prizonieri de război și foști combatanți răniți, bolnavi sau accidentați. Termenul include și persoane precum medicii și preoții (care sunt membrii ai forțelor armate beligerante, dar sunt protejați datorită îndatoririlor lor specifice) și persoane neutre (cum ar fi forțele de menținere a păcii, care nu sunt implicate în luptele pentru unul dintre beligeranții implicați într-un război). Acest statut particular a fost recunoscut pentru prima dată în cadrul Primei Convenții de la Geneva din 1864.[1]
În centrul dreptului războiului se află o serie de interdicții privind violența împotriva necombatanților și maltratarea acestora. În conformitate cu dreptul internațional umanitar, anumite persoane necombatante sunt clasificate drept persoane protejate, care trebuie să fie protejate în orice moment de legile aplicabile conflictelor armate internaționale.[2]
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Šmigová, Katarína (), „International Humanitarian Law III: The 1949 Geneva Conventions and Their Additional Protocols I-III”, Human Rights - Children's Rights, Central European Academic Publishing, pp. 209–236, ISBN 978-615-7027-51-0, accesat în
- ↑ „The Practical Guide to Humanitarian Law: Protected persons”. Médecins Sans Frontières.
