miezul nopţii două puncte ba-i aici, ba nu-i aici!

să să să ai fantezii cu mine
şi să să să o pupi şi pe Matilden
şi să să să îi zici că mi-e dor de ea
şi să să să nu uiţi să încui uşa de la intrare
şi să să să dormi cu mâna pe perna mea!

beatitudine invers

vai şi-amar şi ilariant cum furtunile de acum 4 luni au crescut grase şi frumoase. mi-e mai mare dragul să mă uit cum mă înghit.

Eu sunt pisica este

[judecăţi calde, la rece]

Iulie

Se liniştesc furtunile PMS. Îndată trece şi mania incompatibilităţilor intime şi sociale, dar, mai ales, fictive. Ceea ce a fost rostit cu ură se transformă în jenă rotundă şi roşie, care se micşorează odată cu soarele. Poate că mâine va creşte iar în chip de hâzenie sentimentală. Poate că, până mâine, am să înghit un fir de păr de pisică, ce îmi va ţine ocupat estrogenul.

n u m a i

numai cine e aici poate să zică da sau nu.
numai despre oameni e vorba. şi despre o pisică.
nu mai ştiu doar în mintea mea. ştiu şi pe dinafara ei.
numai unguent cu extract de gălbenele.
nu mai e nevoie să închid uşa la baie.
nu mai spune!

Psychoactive addict

Sunt încărcată cu sarcina pozitivă a unui gând însorit-insolit, care mi-a penetrat verticalitatea şi mi-a împrăştiat delicateţea pe faţă. Curios, nu s-a facut linişte, cum se face după un orgasm, nu s-a instalat amorţeala în universul tactil, nu au ars siguranţele logice şi nici gura nu s-a închis. Ochii, în schimb, şi-au luat în serios rolul de camere de luat aminte, montate în oraşul unde femeia imaginară începe să înţeleagă tot mai bine cum stau lucrurile şi devine reală. Dependenţa s-a

what have I said?

Pretenţie metafizică
În piele se pornesc mişcările mărunte;
doar marea adunare celulară aşteaptă cicatrici.
Se schimbă des temperatura ca nebuna
şi plouă gravitaţional,

Au!

Eşti unde nu sunt eu. De partea cealaltă. Eşti numai urechi pentru că nu este nicio lumină. Auzi voci diferite, vocile care creează vibraţii suculente ale moleculelor de aer. Asculţi.

Ce ne mai place să ne legăm

Sunt prieteni cărora le pierzi urma dacă se opreşte lumina. Sau dacă dispare internetul. Prietenii de la centrele de joacă virtuală, unde mi-am bagat doar nasul şi iată că am rămas să mă uit. Mi-a dat şi mie un oarecare o leapşă, o lopăţică, un comentariu, hai de te joacă cu mine! Ba cu mine!

Nimeni nu ridică două degete.

fericirea e dezordonată

E nevoie de ceva dezordine pentru o viaţă mai bună. Să arunci furculiţa în ceaşca de cafea sau să nu schimbi cearşafurile o lună. Niciodată nu a fost transpiraţia mai frumoasă. Ca acum, când transpir respirând. Vezi picătura care se dilată deasupra buzei când vrei să te săruţi, picătura insesizabilă de sub buric când stai aplecat [să culegi o dudă, să săruţi o rudă, să ridici o bundă], picătura din