Coşmarul

Capitolul 6

A doua zi când Melissa deschide ochii soarele este sus pe cer strălucind destul de tare pentru această perioadă a anului. Fară să ştie de ce sau ce a cauzat asta ,tânăra are o stare foarte bună .Se pregăteşte pentru şcoală ascultând melodia care se difuzează la radio şi anume  Sore-beautiful life. Fredonează în timp ce îşi dă cu peria prin părul şaten,apoi îşi dă cu foarte puţin ruj după care se uită la telefon pentru  a vedea cât este ora .Conform ceasului ei peste puţin timp ar trebui să meargă spre staţia de autobuz .Coboară scările repede apoi salută când ajunge în bucătărie.
-Bună dimineaţa mami,tati!
-Bună dragă! o salută părinţii ei aproximativ în acelaşi timp.Te simţi mai bine?
-Mă simt extraordinar dar nu ştiu de ce ,le zice aceasta aşezându-se la masă.În clipele următoare cei trei iau micul dejun apoi Melissa se ridică îşi ia geanta şi după ce le spune părinţilor că se vor vedea mai târziu pleacă spre staţie.Mergând pe stradă zâmbeşte deoarece deşi este luna octombrie afară este destul de cald însă tinerei îi place asta deoarece ea iubeşte căldura.Ajungând în staţie observă că  sunt mai mulţi elevi din liceu cunoscuţi de ea aşa că îi salută  primind înapoi salutări de la ei .Printre cei care se află în staţie este şi Bianca prietena ei cu Alexandra sora mai mică.
-Ca să vezi, eşti încă în viaţă  Melissa? întreabă Bianca îmbrăţişând -o pe prietena ei.
-De ce nu aş fi în viaţă ?întreabă tânăra râzând.
-Ei, ştii că glumesc .Deci cum a fost?
-Cum? Aaa da! Mă simt  mai bine ,nu mai îmi este rău.
-Ce? Nu la asta mă refer. Ce ai făcut ieri cu ştii tu cine?
-Ha?Ştiu eu cine? Bianca ştii că te iubesc dar azi cred că baţi câmpii.Uite că vine autobuzul.Deci Alexandra  îţi place liceul nostru? Te-ai acomodat ? Întreabă Melissa când autobuzul se opreşte iar cei din staţie încep să urce.
-Da, îmi place aici... spune aceasta încercând să zâmbească, însă este clar că ceva o preocupă.Din
această cauză Alexandra nu a scos prea multe cuvinte nici ieri şi nici alaltăieri iar Melissa a observat asta.Cele trei fete urcă în autobuz, Melissa fiind ultima.Priveşte spre cei care stau pe scaune şi îi observă pe Claudiu şi pe Lidia ,fiind foarte aproape unul de altul. Pe scaunele din dreapta celor doi şi în spatele, respectiv faţa lor sunt oameni care se pare ca se distrează de minune alături de Claudiu si Lidia. Aceasta poartă o maletă strâmtă cu decolteu, pe deasupra având o vestă neagră care ar trebui să mai acopere decolteul însă nu îşi face treaba.Este îmbrăcată cu o fustă strâmtă gri şi colanţi albi iar tocurile pantofilor cu toc înalt, produc sunete ce îi aduc Lidiei multe priviri admirative de la băieţi şi invidioase de la fete. Fiind ocupată cu analizatul acelei scene ce nu o face să se simtă deloc bine, Melissa  nu observă că toti înafară de ea stau jos iar autobuzul porneşte în viteză făcând-o pe Melissa să cadă pe genunchii unei persoane.Dându-şi seama în ce poziţie se află, se adună aşezându-se repede pe scaun lângă acea persoană.Cu obrajii puţin roşii îşi întoarce uşor privirea spre cel de lângă ea şi vede un păr brunet puţin ciufulit şi doi ochi căprui pătrunzători privind-o.
-Aaa... îmi pare rău pentru mai devreme, spune ea mutându-şi câteva clipe ochii de pe chipul lui frumos, însă imediat se uită din nou la el zâmbind.Ceva din adâncul ei îi spune că l-a mai văzut înainte sau că îl ştie de undeva însă nu reuşeşte să-şi amintească de unde.Totuşi alungă căutarea prin memorie pentru că el întoarce capul spre geam exact când de afară se aude un tunet.

Va urma

Read More

Coşmarul

Capitolul 5

Melissa ajunge acasă şi urcă scările repede fără să audă întrebarea pusă de mama ei. Pe tot parcursul zilei rămâne în camera ei coborând doar la cină spunându-le părinţilor că nu se simte bine şi că are nevoie de odihnă deoarece a făcut multă mişcare. Având foarte multă încredere în ea, părinţii Melissei înţeleg comportamentul ei de azi şi nu insistă asupra dispoziţiei rele pe care o are fata lor.
Melissa îşi face patul pentru a putea dormi apoi intră la duş, întorcându-se în 10 minute îmbrăcată cu o pereche de pantaloni albi din bumbac scurţi şi un maieu tot alb simplu. Gândindu-se la acel băiat care o speriase azi, nu bagăde seamă apelurile sau mesajele de la Claudiu si Bianca. Stinge becul şi se bagă în pat privind tavanul. Ce va face mâine? Va trebuie să îl vadă din nou deoarece are 4 ore de română pe săptămână. Oftează închizând ochii şi întrebându-se dacă într-adevar acele cuvinte au fost doar în imaginaţia ei. Totuşi se auzeau aşa de clar... "Melissa". Exact ca acum. Vocea lui rostind numele ei pare atât de reală însă nu poate fi. Tânăra deschide ochii dorind să meargă după un pahar cu apă însă rămâne împietrită când îl vede pe Teo aplecat deasupra ei privind-o serios în ochi.
Lumina lunii care intră în cameră îi face ochii să lucească dându-i un aer malefic care aduce din nou frica în mintea Melissei.
-Cum.... aai iinntrat? întreabă ea încet bâlbâindu-se încercând din greu să găsească o soluţie de scăpare din situaţia asta.

-Pe geam. Îi răspunde acesta sec fără să clipească.
-Dacă nu pleci am să ţip iar părinţii mei...
-Atunci cum ar fi să nu mai vorbeşti? întreabă el întrerupând-o.
Melissa încearcă să îşi strige părinţii însă se pare că vocea ei a dispărut. Buzele ei se mişcă dar nu iese nici un sunet care să strice liniştea. Tânăra vrea să se ridice din pat şi să fugă dar Teo o mobilizează cu mâinile ca ea să nu se mai poată mişca prea mult. Încet se apropie şi mai mult de ea, faţa lui fiind incredibil de aproape de chipul ei speriat dar totodată frumos în lumina puternică a lunii.
-Uite cum stă treaba. Elena crede că te-am speriat cam tare azi. Dacă ar fi dupa mine acum nu aş face asta dar într-un fel ea are dreptate aşa că vom face în felul următor. Vei uita ziua asta. Vei uita tot ce ţine de ea şi îţi vei aminti doar că trebuie să stai cu elevul cel nou la ora de română a cărui figură nu ai reţinut-o pentru că ţi s-a făcut rău, aşa că ai plecat acasă. Acum, vreau să dormi. Spune acesta având ochii albi ca luna plină de pe cerul întunecat. Îi dă un sărut pe frunte iar aceasta împotriva voii ei închide ochii simţind că îi este incredibil de somn. Teo se ridică de pe pat vrând să plece însă un sunet venit de la telefonul Melissei îi atrage atenţia.Ia telefonul în mână şi vede că are multe apeluri şi mesaje nevăzute. Deschide un mesaj şi citeşte în gând."Claudiu: Hei,Melissa, te simţi mai bine? Am putea să reprogramăm întâlnirea de azi? Te rog să mă suni ca să vorbim , frumoaso."
Teo şterge acest mesaj apoi aruncă o privire peste celelalte. Majoritatea sunt de la Claudiu aşa că le şterge pe toate şi face la fel cu apelurile apoi lasă telefonul pe masuţa de lângă patul ei. Se mai uită o dată la Melissa după care pleacă pe geam exact pe unde a venit.
Va urma

Read More

Cosmarul

 Capitolul 4

Melissa încremeneşte gândindu-se că într-adevăr el nu este un om normal.Mai întâi îi aude vocea în mintea ei, iar acum îi citeşte gândurile ? Aşa ceva nu poate fi posibil.Ea îl priveşte înghiţând în sec, ceea ce nu rămâne neobservat de Teo. Acesta spune încet ca numai ea să audă :
- Se pare că persoana care a avut cartea a vrut să îşi arate talentul. Uite ce a desenat. Acesta se apropie de Melissa ca să îi arate desenul. Tânăra simte parfumul lui puternic care o face să devină agitată fară voia ei. Nedorind să fie aşa aproape de el ridică repede mâna şi întreabă:
-Pot să merg la baie?
-Da, răspunde doamna profesoară fără să îşi ia ochii din cartea ei. Melissa iese repede pe uşă simţind că privirea lui Teo este asupra ei. Ajunge la baie şi se dă cu apă rece pe faţă simţind că începe să se liniştească. Totuşi când se uită în oglindâ observă că faţa ei este albă. Uşa se deschide şi o tânără cu părul lung brunet şi ochii căprui , cu tenul deschis întră privind-o atentă pe Melissa.
- Eşti bine? Arăţi cam palid.
-Nu am nimic, nu am mâncat prea mult dimineaţă. Voi fi bine.
-Eşti sigură? Vrei să te ajut cumva?
-Nu, nu este nevoie... Eu doar... mă duc acasă.
Melissa pleacă aproape fugind şi o ţine tot aşa jumătate de drum dar când oboşeşte se opreşte trăgându-şi sufletul. Ziua ei începuse atât de bine iar într-o clipită totul a devenit rău. Mai bine zis la apariţia lui şi a cuvintelor auzite în mintea ei '' vei păţi ceva rău'' . ''Poate sunt eu paranoică, poate doar mi se pare. Cred că am  înnebunit. E doar un tip care se dă mare'' Îşi spune ea, zâmbind uitându-se prin jur ca să vadă unde se află. Astfel dă cu ochii de o persoană care îi face zâmbetul să despară. La câţiva metri distnţă de ea se află Teodor care zâmbeşte din nou malefic. Melissa îl priveşte uimită nevenindu-i să  creadă cele care se întâmplă. În mod normal nu ar fi reacţionat aşa însâ de la apariţia lui se pare că tot corpul ei a luat-o razna. Are senzaţia că aude cuvinte ce nu au fost rostite, o cuprinde frica destul de des, i se face rău iar acum acel băiat stă la câţiva metri distanţă de ea.
-Nu... asta nu se poate, zice ea şi începe din nou să fugă. Fară să bage de seamă vrea să treacă strada exact când o maşină vine în viteză. Din fericire maşina pune frână la timp iar Melissa continuă să alerge spre casă lăsând în urmă şoferul uimit şi pe Teo. Acesta se opreşte din zâmbit urmârind-o pe Melissa cum se depărtează tot mai mult dispărând din raza lui vizuală.
-Eşti nebun?! întreabă fata brunetă care a intrat în baie vrînd să o ajute pe Melissa, apărând dintr-o dată lângă Teo.
-Doar după tine, Elena.Cu ce te pot ajuta în această zi frumoasă?
-Nu ai înţeles care e misiunea ta?Trebuie să o convingi să vină cu noi de bun

ă voie dar tu ce faci? O sperii de moarte? Şi oricum, cum ai ajuns aşa de repede aici?
-Am ieşit din clasă imediat după ea dar ai intrat in baia aia şi am crezut că îi explici tu cum stă treaba. Însă când a ieşit fugind am urmărit-o cu ajutorul unui om cu maşina.
-Vrei să spui că i-ai controlat creierul ca să facă ce vrei tu.
-Da, dar cum ai zis tu, Elena, sună mai urât.
-Rezolvă asta Teodor. Nu trebuie să se teamă de tine, trebuie să te placă.Fă-o să uite ziua asta şi poartă-te frumos. Îi spune tânăra privindu-l foarte serioasă cee ce se pare că nu îi place deloc tânărului. Acesta se apropie mult de ea şi îi spune plin de răutate.
-Mai uşor cu oridinele, dragă. Ai uitat ce s-a întâmplat ultima oară când ai crezut că poţi să faci ce vrei? Nu cred că vrei să îţi amintesc.Cicatricea de pe spatele tău încă nu s-a vindecat. Acesta pleacă lăsând-o pe Elena singură fără să îi spună dacă va îndrepta situaţia sau nu.

Va urma

Read More

Cosmarul

 Capitolul 3

Melissa îl priveşte cu ochii mari înspăimântaţi fără să poate scoate vreo vorbă. În mod normal aşa ceva nu ar fi speriat-o însă de această dată pur şi simplu nu poate stăpâni teama ce a cuprins-o. Încearcă din răsputeri să se adune şi reuşeşte în cele din urmă să zică destul de tare astfel încât toată clasa inclusiv doamna profesoară să o auda.
-Nu...
-Domnişoară Melissa? Vrei să ne împărtăşeşti şi nouă despre ce vorbeaţi tu cu tânărul.... zice aceasta şi face o pauză pentru a se uita pe o hârtie, apoi adaugă:Teodor?
-Îmi puteţi spune Teo, doamnă.
-Bine, Teodor! Ce-ar fi ca tu cu domnişoara Melissa să staţi în aceeaşi bancă la ora mea?Văd că aveţi ce discuta deşo eşti nou.Hai, ridică-te şi fă schimb cu partenerul Melissei.
Cei doi fac schimb de locuri spre oroarea Melissei care încă nu înţelege ce se întâmplă.Ca nefericirea ei să fie şi mai mare soarta face ca locul de lângă Claudiu să fie acum liber, aşa că Lidia se grăbeşte şi zice:
-Pot să stau eu lângă Claudiu.
-Eşti sigură că vrei doar să stai? se aude o voce din clasă şi toţi încep să râdă. Chiar şi Claudiu se uită la ea şi zâmbeşte, aceasta înroşindu-se. Melissa îşi întoarce privirea de la cei doi exact când doamna profesoară spune:
-Gata! liniştiţi-vă!Să nu vă aud. Deschideţi manualul la pagina 40 şi citiţi rezumatul.Aveţi 10 minute la dispoziţie apoi trecem la întrebări.
Se aud foşnetele paginilor însă Melissa nu face nici o mişcare.Ziua ei perfectă nu mai este la fel. Claudiu nu mai stă cu ea, ba chiar i-a zâmbit Lidiei şi ar putea jura că a auzit vocea tipului de lăngă ea în mintea ei spunându-i că va păţi ceva rău. Îşi întoarce incet privirea spre el observând că acesta o priveşte zâmbind smechereşte.
-Ai grijă, îi spune el încet ca numai ea să audă.Fata aia  pare că vrea să ţi-l fure pe Romeo. Dar hei, vezi partea bună a lucrurilor. Nu va trebui să mori la finalul poveştii. Sau da? întreabă acesta , zambetul  malefic revenindu-i pe chip.
-Cine eşti? întreabă ea în cele din urmă, frica de înainte dispărând încetul cu încetul.
-Hm, o întrebare interesantă.Fosta mea prietenă îmi spunea coşmarul dar nu mai este printre noi că să îţi poată confirma asta. Însă dacă mă rogi frumos îţi pot demonstra de ce îmi spunea aşa. Acesta îşi întoarce capul spre cartea lui şi începe să citească.
Melissa îl examinează nereuşind să îşi dea seama  dacă vorbeşte serios sau nu. Este sigură totuşi că ceva nu e înregula cu baiatul ăsta. O sperie însă prezenţa lui în clasă pare foarte normală pentru toţi ceilalţi. Deşi este nou nimeni nu-i acordă atenţie aşa cum ar fi fost în mod normal. Toţi sunt preocupaţi cu treburile lor obişnuite. Melissa îl priveşte foarte atentă observând că arată bine. Are părul brunet puţin ciufulit, iar ochii căprui închis. Tenul lui este măsliniu şi în ciuda tricoului negru oarecum larg pe care îl poartă se poate observa că are un abdomen bine făcut. Melissa îşi dă seama că Teo este chiar frumos, poate chiar mai frumos ca şi Claudiu. Acesta este mai degrabă adorabil în timp ce Teo este frumos ca un fotomodel din revistele prietenei ei Bianca. De parcă ar fi auzit ce gândeşte Melissa, acesta îşi întoarce capul spre ea zâmbind.

                                                                                                                                        Va urma

Read More

Încă nu am învăţat

Ce copilă naivă şi încăpătânată... ca să nu mai menţionez supărăcioasă.
Ţi-a luat atât de mult timp  să zici într-un final: el nu a avut nici o vină.
Ai scris atâtea lucruri urate şi ţi-ai dorit atât de mult să îi faci rău, când el nu a avut nici o vină.
Nu i-ai ascultat pe cei din jur când au vrut să te înveţe de bine. Nu i-ai ascultat şi ai ţinut la părerea ta total greşită.
Din această cauza eu, viaţa a trebuit să îţi arăt că nu poţi comanda unei inimi să iubească. Totuşi nu ai vrut să înveţi din prima şi nici din a doua iar sinceră să fiu nu m-ar mira ca în viitor să fiu nevoită să îţi dau aceeaşi lecţie poate chiar a 10-a oară.
Au trecut caţiva ani şi nu aş putea spune că prietenul meu timpul nu şi-a făcut treaba şi că nu şi-o face însă încăpăţânarea ta i-a doborât pe mulţi. Acum observ că ai început să iei note mai mari la lecţiile mele şi sper să rămână aşa pentru că ştiu că nu ţi-au plăcut multe din lecţiile pe care am vrut să te învăţ. Totuşi ai zis că tu nu faci aceeşi greşeală de două ori însă ai facut-o de cel puţin cinci ori.
Poate că nu vei învăţa prea repede ceea ce trebuie însă este doar pierderea ta. Pâna nu înveţi bine ce vreau eu, viaţa să te învăţ nu vei avea ce îţi doreşti atât de mult.

Read More

Coşmarul

Capitolul 2

Ora de fizică extrem de plictisitoare a doamnei Rebeca Foster, care este şi directoarea liceului, este pe punctul de a se termina.Ceasul enorm de pe perete arată că mai sunt 5 minute din oră.Din păcate ceasul rotund este aşsezat pe peretele din faţa elevilor sşi din spatele profesoarei.Dacă doamna Foster ar fi avut ceasul în faţa ei poate că nu ar fi început în ultimile 10 minute să citească din cartea ei extrem de groasă cu voce tare.

Melissa oftează în sinea ei şi aruncă încă o privire spre ceasul ce pare că îşi mişcă acele şi mai încet ca acum un minut.Doar câteva minute o despart de locul meu, alături de Claudiu, unul dintre cei mai drăguţi băieţi din şcoală care de câteva zile, aproximativ o săptămână se uită la ea iar acum 3 zile  a intrebat-o dacă nu vrea să stea cu el la ora de română, fiind singura oră care le este comună. Bineînţeles că tânăra a zis da.Poate din cauză că îi place de el, oarecum, sau poate ca să îi facă în ciudă Lidiei Lebron, o fiţoasă care i-a fost cea mai bună prietenă până anul trecut când fară un motiv pe care să îl ştie Melissa , aceasta a încetat să i se mai adreseze Melissei.O ignora complet aşa că tânăra  s-a gândit să facă la fel cu ea. Şi-a dat seama după cum se uită la Claudiu că îl place şi încă destul de mult, aşa că atunci când el a intrebat-o daca vrea să stea cu el, conştientă că Lidia este în spatele clasei şi aude, automat răspunsul ei pentru Claudiu a fost da.

Acum abia aşteaptă să se sune de pauză.S-a aranjat de dimineaţă şi este mai mult ca sigură că ayi poate fi ziua în care Claudiu îşi va lipi buzele de ale ei.Cu siguranţă va inventa o scuză ca să meargă amândoi într-un loc mai singuratic unde fără să o anunţe o va săruta.Cam aşa spun majoritatea fetelor că procedează iar Melissei nu îi displace deloc această tactică.Totuşi abia aşteaptă să vadă dacă zvonul este adevărat sau nu.Aruncă încă o privire la ceasul din faţa ei şi zâmbeşte cand aude.... Trrrrrr!

Ziua ei chiar a început minunat.Ajunge repede la baie şi spre norocul ei nu este nici o fată aici.Se aranjează în oglindă şi se îndreaptă spre uşă când intră 2 fete.Aceasta aşteaptă ca ele să treacă pe lângă ea, apoi iese însa înainte să inchidă uşa în urma ei aude:

-Ea e prietena lui Claudiu?Acum nu mai am nici o şansă.

Remarca fetei o face pe Melissa să zâmbească. "Bineînţeles că nu mai ai nici o şansă" îşi zice aceasta în gând şi merge spre clasa unde are ora umătoare.

Claudiu stă în uşă cu alţi băieţi zâmbind din când în când unor fete care îl salută sau mai bine ziz fliltrează cu eş.Când o vede pe Melissa le zice ceva băieţilor care pleacă zâmbind aruncând o privire spre tânără.

-Melissa!Frumoasă ca întotdeauna.Ce zici de ora de româna? Nu este cam plictisitoare?

-Nu toate orele sunt plictisitoare? întreabă aceasta zâmbind gândindu-se că într-adevăr azi e ziua când o va săruta.El râde la auzul cuvintelor ei, dupâ care spune:

-Îmi place cum gândeşti.Ce ai zice să lipsim ora asta? Nu vrei să facem ceva mai interesant?

-Cum ar fi? întreabă ea încercând din greu să îşi stăpânească fericirea.Nu vrea ca el să realizeze cât de încântată este de  propunere.

-Găsim noi ceva, spune el cu zâmbetul pe buze, luându-i o şuviţă din părul şaten deschis între degete.

-Romeo?Julieta? Nu vreţi să vă păstraţi pentru ora de română? se aude vocea unui tânăr care zâmbeşte batjocoritor privind-o în special pe Melissa.Doar aveţi grijă ca povestea voastră de dragoste să nu se termine ca a lor.

Clopoţelul sună, ceea ce îi face pe cei 2 să intre în clasă aşezându-se în aceeaşi bancă.Ceea ce nu au observat cei doi este faptul că acel băiat s-a pus în spatele lor. Melissa stă şi se gândeşte la el nereuşind să îşi dea seama  de unde îl cunoaşte.Sau poate i se pare că are ceva cunoscut? Dar ce?Vocea? Chipul?Zâmbetul? Ochii? Fără să vrea îşi întoarce capul în spate dând cu ochii de zâmbetul care este la fel ca înainte batjocoritor. "Vei păţi ceva rău" aude vocea lui însă fără a-şi mişca buzele, ceea ce este imposibil în viaţa reală după părerea Melissei şi a multor altora.Uimită şi îngrozită începe să tremure în timp ce zâmbetul lui lui devine malefic.

                                                                 Va urma

Read More

Coşmarul

 Capitolul 1

Lumina bate cu o putere de nedescris, luminând întregul ţinut.Chiar dacă ar trebui să fie noapte , lumina puternică nu lasă acest lucru vizibil. Fiecare colţişor este luminat cu putere,pereţii fiind incredibil de albi.
În clădirea din centrul ţinutului totul este liniştit şi calm. Locul pare nelocuit chiar dacă înăuntru încăperile strălucesc datorită culorii albe ce este peste tot. Liniştea de mormânt este alungată dintr-o dată de sunetul slab al unor paşi, ce se îndreaptă spre o cameră.Uşa acelei camere s-a deschis cu un scârţâit uşor, iar ea păşeşte înăuntru.Se uită prin cameră, până când îl zăreşte cu faţa spre fereastră. Plecându-şi capul în semn de respect către superiorul ei, tânăra cu ochii albaştri asemenea cerului, întreabă:
-M-aţi chemat domnule?
-Da, Elena.Este timpul.Cei de jos au pornit deja.Trezeşte arma secretă, avem nevoie de el.Îi spune calm, cel de la fereastră fără să îşi schimbe poziţia sau să-şi mişte vreun muşchi.
Tânăra cu ochii albaştri pe nume Elena intră în lumea gândurilor tulburătoare şi nu este sigură dacă să-şi întrebe superiorul sau nu.Este o situaţie dificilă şi nu vrea să o dea în bară.Îi este de ajuns că a pierdut două misiuni din cauza neatenţiei, acum chiar nu mai poate să o dea în bară.Totuşi cât de importantă este această misiune dacă şeful ei îi cere să trezească arma secretă? Fiind prinsă în gânduri, Elena nu observă când superiorul o priveşte cu coada ochiului. Doar vocea lui o readuce la realitate.
-Ce s-a întâmplat Elena?Este vreo problemă? întreabă el cu o uşoară asprime în glas iar sprâncenele i se arcuiesc puţin.
-Nu este nici o problemă domnule, răspunde aceasta după care face o plecăciune, apoi iese din cameră.O ia la dreapta pe coridor şi merge înainte până când câteva scări ce duc în jos îi taie calea. Se uită în stânga şi în dreapta apoi începe să coboare scările cu o oarecare reţinere. Nu ştie cum va reacţiona arma secretă şi o trec fiorii numai când se gândeşte la cât de rău poate fi.Luându-şi inima în dinţi, Elena apasă pe clanţa uşii pe care scrie: " Nu intraţi" şi aruncă o privire înăuntru, înainte de a călca pragul acelei camere.Spre deosebire de restul clădirii această cameră este dominată de un întuneric nepătrunzător.Încearcă să zărească ceva cu privirea dar din păcate acel negru este extrem de puternic iar ochii ei facuţi pentru lumină nu pot desluşi nici măcar un obiect în acel întuneric.Din păcate pentru ea trebuie să intre acolo riscând să se izbească de mobila invizibilă pentru ea dar foarte vizibilă pentru cel de înăuntru.
Prin cameră trece o adiere blândă de aer care face ca două, trei şuviţe din părul Elenei să se mişte şi se întoarce brusc cu faţa spre uşă, iar pe ceafa ei simte o respiraţie foarte caldă.Ştie că el este în spatele ei, datorită acelei respiraţii şi numai asta îi face pielea să se zbârlească.Partea bună a întunericului de nepătruns este aceea că Elena nu are cum să-l privească în ochi.Cel puţin pentru moment.
-Trebuie să vorbim.Ai o treabă de facut, spune ea privind fix, drept înainte ca şi cum ar fi putut să vadă ceva prin acest întuneric... dar nu este aşa...

Read More

Cum? Când?

-Mă crezi că sunt atat de zapăcită? Mă crezi că am citit ceva şi nu mi-a venit să cred că eu am scris aia? Este ca şi cum acele cuvinte doar au apărut acolo însă singura care le putea scrie sunt eu. Nu ştiu de ce le-am scris, nu ştiu pentru cine le-am scris şi nu reuşesc să îmi amintesc momentul când le-am scris. Mă crezi când îţi spun că memoria a început să îmi joace feste?

-Te cred că ai început să uiţi unele lucruri pentru că eşti o ascultătoare foarte bună iar memoria ta e încărcată cu lucruri ce sunt mai importante pentru cei din jur decât pentru tine. Cred că îţi aminteşti doar ce este mai important iar dacă nu ţi-ai amintit de acele cuvinte pe care tu le-ai scris atunci probabil nu erau importante.

-Cum s-a ajuns aici? Cum am ajuns să îmi amintesc mai repede vorbele celor din jur şi pe ale mele să mi le amintesc mai greu sau chiar deloc? Cum am ajuns aici? Când am ajuns aici?

-Cum? Când? Dacă tu nu ştii atunci cine ar putea şti?

Read More

D. is here!

 D. is here! Just D. …. 

Din cate se pare a trecut ceva timp. Poate pentru unii mai mult timp iar pentru alţii mai puţin. Poate că D. şi-a dorit să îşi schimbe caracterul  şi poate că asta a făcut sau poate că doar a încercat. Nu ştie prea sigur care este motivul de întoarcere şi cu siguranţă nu ştie când va pleca din nou. 

Ştie sigur că a hotărât ceva şi vrea să îşi respecte decizia. Ştie sigur că dorinţele nu au dispărut însă poate că s-au schimbat puţin. Totuşi încă sunt acolo şi nu vor dispărea prea curând. De fapt nu vor dispărea niciodată. Poate doar în momentul când se vor împlini. O dorinţă împlinită nu mai este dorinţă.
 

De vorbă cu viaţa... a dispărut. Aici este doar D.

Da…. D. is here!

Read More

Inactivitate

Inactivitate si iar inactivitate.
Fara poezii, fara povesti, fara postari obisnuite. Am realizat  ca nu mai am nevoie sa ma descarc prin scris.Am inceput sa cred ca am un suflet pereche, stiu ca este acolo undeva.Acum nu mai am timp sa ma plictisesc asa ca blogul meu si-a pierdut rolul.Nu il voi sterge, nu ii voi face nimic insa probabil ca nu voi mai posta.
Asa ca, as vrea sa va multumesc tuturor celor care mi-ati citit postarile, care ati fost alaturi de mine si mi-ati dat sfaturi.Ma credeti sau nu dar acele sfaturi m-au ajutat foarte mult.M-au ajutat sa devin cine sunt acum. M-ati invatat multe lucruri folositoare pe care le aplic si pentru asta va multumesc din suflet.Imi pare rau daca am zis ceva care v-a deranjat sau daca am facut ceva rau.
Poate ca voi mai scrie insa nu acum.Acum scrisul a devenit ca o obligatie deoarece nu mai simt dorinta de a scrie.
Multumesc inca o data si va urez mult succes in continuare. :)

Read More

Luni-Poze 29

.... azi?Fara cuvinte...

1

 2

 3

 4

Ultima poza e preferata mea pentru ca iubesc lei.

Read More

Bine.Rau

De aceasta data m-am intrecut pe mine. Nu credeam ca pot fi atat de nervoasa, insa m-am inselat. Acesti nervi sunt provocati de anumite decizii si chiar daca nu au iesit chiar cum credeam eu nu regret ceea ce am facut.Pentru ca am facut bine.Am facut bine pentru alti oameni si asta ar trebui sa ma bucure.In adancul sufletului ma bucur chiar daca una din sperantele mele a inceput sa se stinga. Pot merge mai departe si pot zambi.

Read More

Linistea nu suna bine

In jur este ca o liniste apasatoare ce prevesteste ceva rau.
Ca acea liniste de dinaintea furtunii , acel aer sufocant care parca spune ca are nevoie de o descarcare. Are nevoie de eliberare, urmand ca apoi soarele sa straluceasca mai puternic.
Insa nu trebuie sa ploaie, sa vina din nou furtuna.
Chiar daca dupa ea vine si soare, acum nu trebuie sa ploaie. Totul este prea instabil iar o furtuna ar darama tot ce am incercat sa construiesc. Furtuna poate fi linistita si fara stropii mari si reci pentru ca nu am nevoie de alte lacrimi.

Am nevoie de zambete.De foarte multe zambete.Nu conteaza din partea cui, ci doar sa fie zambete. Atat...

Read More

Este greseala mea

Da... Este tipic pentru mine sa fac numai greseli.
Am zis ca vreau sa invat din ele, am zis ca nu vreau sa fac aceeasi greseala de doua ori.
Nu am facut-o de doua ori si nici de trei sau patru.Ci de cinci, sapte, poate chiar zece ori!
Am repetat greseala asta chiar daca am facut tot ce era posibil ca sa ma feresc de ea.
Greseala mea e ca aleg baietii nepotriviti.Poate intr-un final am sa incetez.Poate am sa ma invat minte.Sau poate ca va veni el la mine si eu nu voi mai fi nevoita sa aleg, sa incerc, sa ma straduiesc ca apoi totul sa se transforme in ceva rau.
E vina mea si recunosc asta.
Mi-am promis de fiecare data ca voi fi mai atenta, ca nu va mai fi la fel.Mi-am promis dar de la vorbe la fapte este o distanta...

Read More

Luni Poze-28

E luni...
E luni si eu nu am cuvinte.Insa de multe ori tacerea e o prietena foarte buna.

1

 2

 3

 4

Aleg poza cu numarul 3.Voi?

Read More

Stiu ce e de facut

A trecut ceva timp...Cel putin mie asa mi s-a parut.

Si in tot acest timp s-au intamplat multe lucruri.Insa nu am uitat de tine.Niciodata nu am sa uit de tine.Esti in mintea mea si chiar daca uneori cineva apare si vrea sa te alunge tu nu pleci.Tu te ascunzi in cele mai adanci colturi ale mintii mele.Stai acolo si te prinzi foarte strans, asigurandu-te ca nu te da nimeni afara. Asigurandu-te ca eu continui sa sper ca intr-o zi am sa te vad si am zic pentru a doua oara:
-Uite un baiat perfect pentru mine.Are tot ce vreau.
Stiu ca nu exista perfectiune si de aceea incerc sa accept tot ce e in jurul meu.Totusi caracterul meu incapatanat nu imi da voie sa fac asta.Stiu ce e bine sa fac si stiu ce e nu e bine.Dar partea rea e ca inima mea nu poate sa faca bine.
Totusi in trecut mi-am ascultat inima si am regretat asa ca de data asta voi asculta ce spune creierul iar tu, dragul meu suflet pereche, nu prea mai ai ce cauta in mintea mea pentru ca doar inima mai spera ca tu existi...

Read More

E meritul tau

Tu ma faci increzatoare.
Datorita tie am fost multe zile fericita si inca sunt.
Datorita tie zilele mi se par mai roz dar oare de ce?
Ai facut ceva anume?
Poate o magie sau poate de vina sunt doar cuvintele frumoase pe care mi le-ai spus si m-ai facut sa cred pentru prima data in viata ca sunt speciala pentru cineva.
De aceea te rog sa o ierti pe inima mea cea care e rece uneori.
In unele momente se pare ca a uitat cum sa mai simta insa nu e destul de rece incat sa nu vada cine e in fata ei.
Stii ca daca ai pleca mi-ar parea tare rau pentru ca tu ma faci sa ma simt bine in pielea mea iar pentru asta iti multumesc.

Read More

Luni Poze-27

O alta zi frumoasa de luni?
Da! O alta zi foarte frumoasa de luni. Exceptand cateva lucruri marunte e cu siguranta o alta zi frumoasa.Sper ca si la voi a fost asa.

1

 2

 3

 4

Eu aleg poza 4 dar voi? :)

Read More

Si bine si rau

Am mers prin ploaie, prin fulgere si tunete, prin zile calde, prin zile frumoase.
Am mers si inca voi merge.
Poate ca nu va fi frumos, poate ca mi se va rupe sufletul sau poate ca voi fi plina de fericire si voie buna.
Important este ca am trecut peste ele uneori mai usor alteori foarte greu insa cu fiecare lucru greu intampinat, am invatat cate  ceva si majoritatea lucrurilor invatate m-au ajutat.
Nu e frumos atunci cand pe strada noastra e multa ploaie dar dupa mine nici sa fie mereu soare nu e bine.
Nu spun ca imi plac necazurile, spun doar ca daca ar fi frumos mereu am uita cum sa ne mai bucuram.

Read More

Totul e frumos

Unele zile sunt atat de frumoase si placute incat uit ca in lume exista si rau.
In unele zile cu soare afara, parca domneste fericirea. Totul e atat de minunat si vesel incat nu vreau sa se mai termine acea zi.
Poate ca aceasta fericire se datoreaza cuiva si poate ca o data cu acel motiv pleaca si fericirea insa daca te gandesti la viitor prea amanuntit poti pierde clipe frumoase din prezent iar eu nu vreau cu nici un pret sa pierd prezentul.

Read More

Luni-Poze 26

O alta zi de luni foarte frumoasa!
Totusi aceasta zi are ceva diferit de celelalte zile de luni.
Este a doua zi de pasti asa ca vreau sa va zic si eu, cam tarziu, tuturor celor care cititi asta Paste fericit!
Stiu ca iepurasii si ouale vopsite nu au nici o treaba cu adevarata semnificatie a Pastelui insa doar alegeti o poza care va atrage mai mult atentia.
Eu aleg poza numarul 1.

1

 2

 3

4

Read More

Chiar nu mai inteleg

Nu pot intelege deloc.
Parca tot universul se pune impotriva mea.
Am senzatia ca eu nu am voie sa am un iubit.Dar este o prostie nu? Pentru ca asa ceva nu se poate. Oricine are voie sa iubeasca nu?Oricine are voie sa fie cu cineva.
Cu siguranta oricine are voie sa fie cu cineva insa, nu imi pot da seama de ce fiecare baiat de care imi place nu ma vrea.
Nu stiu... nu inteleg si singura explicatie buna care imi vine in minte e ca eu nu am voie sa fiu cu cineva.
Ce mi-am dorit atat de mult sa nu pot avea.Sa nu am voie! Sa se puna impotriva mea universul. Nu oamenii din jur, nu, ci universul.
Daca s-ar fi intamplat asta o data, de doua ori as mai fi zis ca e ok dar deja sunt mai mult de cinci dati asa ca nu mai inteleg absolut nimic.
Si in momente ca astea incep sa cred ca intr-adevar eu voi fi singura toata viata...

Read More

Luni-Poze 25

Doua cuvinte importante: Zi frumoasa!
Si daca ziua a fost frumoasa, seara de ce sa nu fie la fel?
Mie imi place mai mult poza numarul 3 dar voua?

 1

 2

 3

 4

Read More

Sunt a cuiva. Stiu asta!

Frumoasa mea, de ce stai trista uitandu-te la cuplurile din jur?
Chiar crezi ca ei sunt fericiti cu adevarat? Si daca sunt cat crezi ca o sa dureze?O saptamana?O luna?
Chiar daca ai obosit sa crezi ca ma vei intalni sa stii ca sunt aici.
Nu pot garanta ca ne vom intalni si ca vom fi fericiti pana la adanci batraneti pentru ca nu stiu viitorul si oricum tu nu crezi asta dar iti pot spune ca fiecare om merita sa fie iubit si sa iubeasca macar o data.
Poate ca ti-e greu sa fii singura si de multe ori oftezi.
Poate ca vezi atatea zambete pe fetele celorlalti iar in ochii tai sunt numai lacrimi dar sunt aici.

Sunt in inima ta,sunt in mintea ta. Sunt doar o imagine pentru tine acum. Doar un gand de alinare, doar o imagine care iti hraneste speranta si chiar daca nu am sa fiu asa cum iti imaginezi tu stiu ca tot ma vei iubi pentru ca esti jumatatea mea.Da, tu esti a mea!

Read More

Luni-Poze 24

E dulceeeee!Eu aleg poza 2 dar voi?

1

 2

 3

 4

Read More

Unele schimbari

Am o poveste...
Sta aici in calculator si de fiecare data imi amintesc de ea insa cand imi zic ca de data asta scriu la ea renunt.

Nici macar nu mai era mult de scris ci doar un capitol, doua mai trebuia sa fac si finalul insa nu mai vreau sa fac asta.
Nu mai vreau sa scriu povesti cum nu mai vreau sa atrag atentia baietilor.Asa cum trec pe langa ei fara sa imi pese si fara sa arunc macar o privire asa trec si peste scrisul povestilor.
Nu imi place ca am lasat povestea neterminata insa nu mai imi doresc sa scriu. Nu mai vreau sa scriu o carte, nu mai vreau sa fiu scriitoare. Vreau doar... sa fie soare. Sa fie soare afara si eu sa ma plimb toata ziua.
Incep sa realizez ca cele doua dorinte importante ale mele incep sa se stinga iar nu simt nevoia sa le aprind din nou.
Uneori am senzatia ca voi renunta si la blog.Pur si simplu pentru ca nu mai simt nevoia sa scriu cum faceam inainte. Invat sa tin pentru mine diverse lucruri si nu le spun nimanui pentru ca nu vad cu ce i-ar ajuta pe ei sau la ce le-ar folosi.Asa ca nu mai stiu de ce sa scriu aici.
Stiu doar ca sunt destul de bine si ca imi place cum sunt asa ca momentan nu vreau sa schimb nimic.

Read More

Liniste

Nimci de spus. Nimic de adaugat. Nimic de precizat.
Absolut nimic.
Totul merge inainte iar trecutul ramane in urma.
Viata e monotona insa uneori cred ca este mai bine asa.
Afara e soare, este frumos asa cum trebuie sa fie iar timpul trece fara evenimente neobisnuite sau neprevazute.
Poate ca totul e linistit insa asa este cel mai bine pentru moment.

Read More

Luni-Poze 23

E din nou luni si cred ca stiti ce inseamna asta dar daca nu va voi spune: POZE!

Tot azi e si prima zi de scoala asa ca va urez multa bafta celor care mergeti.

Eu aleg poza 1 voi pe care?

1

2

3

4

Read More

E vorba de prieteni

Decat cu prieteni care ma uimesc prin vorbele lor ce sunt ca niste pietre grele si dureroase mai bine singura si cu zambetul pe buze.
Fiecare are parerea lui dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne luam dupa toti.
Daca cineva nu crede ca eu pot sa am prieteni adevarati asta e stric problema ei pentru ca eu nu am de gand sa tin la cineva care imi spune ca vroia sa fie prietena mea dar vede ca nu se poate.
Recunosc ca nu a fost prea placut cand am auzit acele vorbe deoarece eu chiar imi doream sa fiu o prietena buna pentru acea persoana dar cum am zis mereu si cum voi mai zice: nu oblig oamenii sa stea cu mine sau sa imi vorbeasca.

Read More

S-au adunat cuvintele

Nu am avut nimic de spus nici ieri, nici alaltaieri, nici acum nu stiu cate zile.
Poate azi am ceva de spus.
In mare, postarile de pe blogul meu au fost facute cu gandul la un el si o ea.
Pentru ca asta imi doream si imi doresc cel mai mult. Sa apara un el si la mine si sa fie soare.
Acum pe strada mea sunt cateva raze de soare si totusi el nu este cu mine. Nu mai imi place nici un baiat ci doar vreau ca eu sa ma simt bine.
Am crezut ca inima mea a inghetat, ca nu mai simte nimic dar viata mi-a aratat ca inima mea e acolo. Nu s-a schimbat deloc. E la fel ca inainte, plina de iubire. Totusi ceva este diferit.
Nu ma mai deranjeaza atat de mult ca eu sunt singura. Ba chiar ma simt bine. Ma ocup de novoile mele si fac ce imi aduce zambetul pe buze.
Cred ca a disparut acea dorinta enorma de a fi cu cineva. Inca imi doresc sa apara un el special dar cine nu isi doreste asta?
Imi doresc si atunci cand inchid ochii imi imaginez cam cum ar fi dar cand deschid ochii, realizez ca imi e la fel de bine si fara el.
Poate e de vina faptul ca inima mea nu mai place nici un baiat.
Ma uit la toti din jurul meu si ii vad cat de mult se bucura atunci cand vorbesc cu persoana placuta/iubita si mi se pare ca e ceva care lipseste. Ar trebui sa ne bucuram de multe lucruri nu doar de acelea legate de un anumit om.
Poate zic aceste vorbe si cred asta pentru ca nu am iubit niciodata si nici nu am de gand sa o fac prea curand.
Adevarul e ca stiu cateva persoane care sunt singure la o varsta inaintata si o duc foarte bine.Insa eu nu vreau sa fiu singura pentru ca m-am prins cu dintii de dorinta mea numarul unu dar nu imi pot forta inima sa placa.
Mi s-a spus ca sunt pretentioasa si ca o sa raman singura in felul asta.
Atunci nu am raspuns nimic dar daca acum mi-ar mai zice cineva propozitia de sus i-as spune urmatoarele vorbe: Bine, comanda-i tu inimii mele sa placa baietii care ma plac pentru ca eu am incercat si nu a mers.

Read More