Peisaj

Peisajul se schimbă

Se schimbă mereu

Când spui “e uşor”

Tocmai atunci ţi’e mai greu

.

Să’ncercăm o resuscitare

În stilul cunoscut

În care

Cuvintele să’şi regăsească

Măcar cadenţa, dacă nu

Esenţa

.

Plăsmuim fantezii,

Bizare geometrii

Ce cresc în noi,

Schelete ce se umplu

De cărnuri moi.

.

Trebuie să ne reinventăm,

Nu ne dă mâna altfel

Să procedăm…

Şi ne tot umflăm

În pene că suntem

Cine suntem

“…căci nu suntem altceva

Decât vânare de vânt”

Îşi şoptea sie’şi

Isihastul

Citind, în gând,

Eclesiastul

.

…gânduri ce curg

De’a valma

În timp ce’o plimb

pe Alma

…şi se adună’ntr’un obroc

Atunci când mă opresc

În loc

Iar  Bruno se opreşte,

La rându’i

Şi mă priveşte…

 

Ţapul ispăşitor

 

Ţapul ispăşitor

Păşea şovăitor

Înafara zidurilor.

 

Soarele asfinţea

În faţa sa,

Iar umbra sa

Se proiecta

Pe feţele celor

Cocoţaţi deasupra

Meterezelor.

 

Ei îi strigau

Blesteme

Şi’l trimiteau

În pustiu.

 

Numai eu ştiu,

Îşi spunea

Ţapul ispăşitor

Că, de fapt

Sunt un norocos

Am scăpat

De sacrificiu

Şi, chiar de sunt

Un ţap ispăşitor

Prin deşert rătăcitor…

Sunt viu!

 

Uite colo

O căpriţă,

Ascunsă

După căpiţă!

O să merg la ea,

Măi frate

S’o întreb

De sănătate!

 

E capra vecinului

Şi  mâna  destinului!

 

Am plecat noi

Împreună

Şi’am tot mers

Vreo săptămână...

 

Ca şi noi,

Toată natura

Se dădea acum de’a dura

Din deşertic, cum era

Peisajul se schimba:

Copacii înmugureau

Şi din muguri expandau

Floricele roz, pe dată

Ca’ntr’o stampă japoneză

Expusă într’o simeză

În care păşeam

Cu ea…

 

Trei iezi negri,

Ca şi noi,

Frunzele

Unui trifoi…

Se iţeau din iarba deasă

În sfârşit

Suntem acasă!

 

O, ce veste minunată:

Suntem specie protejată!

Ploua

 

Foto: Lorémi- "La goutte de pluie"

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ploua mărunt,

Iar eu păşeam,

Deja cărunt,

 Pe’aleea ce

Se’acoperea

Cu negri purici.

 În stânga mea,

În dreapta mea

Ploua cu stropi

De catifea.

Şi toată apa

Se scurgea

Prin părul meu,

Pe fruntea mea

Şi tot cădea

Şi tot curgea,

Acoperindu’mi inima.

Ploua

Cu stropi mărunţi

Pe strada mea

Şi luna plină

’n bălţi

Se oglindea

Ploua din ea,

Ploua pe ea...

 Ploua mărunt

Pe'aleea mea