gustative

vasazica, am mai mancat o shaorma. dupa foarte mult timp. mi-era pofta. pe strada. da' n-a mai fost ca inainte. stiti senzatia cand ai pantalonii rupti si ti-e frica sa nu te observe cineva? cam asa si cu shaorma, mai exact cu mirosul ei. m-am ferit in drum spre casa cum nu m-am mai ferit vreodata in viata mea. groaznic.

pe de alta parte, tot de gusturi. spunea Seinfeld ca ce este fain cand esti om mare e ca poti sa-ti cumperi cate prajituri vrei fara sa-ti interzica cineva. am descoperit azi o varianta imbunatatita. ce e fain cand esti om mare e ca te poti duce in market si dupa ce ai luat de toate sa te duci si sa cumperi fix doua prajituri. lumea va intelege. si tu vei intelege lumea.

deconspiratii

am vazut filmul 2012 si spiritul critic mi-a fost agasat intr-atat incat am nascut o teorie ce leaga conspiratiile, deconspiratiile si credinta religiosa.

conspiratiile sunt de cand lumea si istoricii o demonstreaza. deconspiratii insa, n-au prea fost. amploare au luat in ultima perioada. toata lumea "stie cum sta treaba". si cu Noua Ordine Mondiala si cu masonii si cu incalzirea planetei si cu 2012 si cu teroristii.

deconspirarea inseamna in esenta cautarea si gasirea unui sens in lumea inconjuratoare. aceasta nevoie de "sens" ar explica-o unii psihologi prin existenta in inconstientul colectiv a unui arhetip specific speciei umane, arhetip ce este o structura pe care fiecare individ o umple cu continut personal. de la triburile de indieni care spuneau ca sunt fiii Soarelui si se trezeau in fiecare dimineata rugandu-se acestuia crezand ca fara rugaciunile lor Soarele n-ar mai veni si omenirea ar disparea, pana la taranul roman cu frica lui Dumnezeu si pana la omul din 2010 care vorbeste despre Noua Ordine Mondiala, cu totii au cautat si au gasit si cred intr-un sens al lumii in care traiesc. aceste continuturi, desi diferite, umplu o aceeasi structura: arhetipul trairii sensului (nu stiu exact cum ii spun specialistii :) ).

amploarea si magnetismul pe care le au in ultima perioada deconspiratiile pot sugera eliberarea unui spatiu calitativ si cantitativ in arhetipul de mai sus, spatiu ocupat pana nu demult cu credinta religioasa - cel mai vechi continut al acestei structuri.

cu alte cuvinte, cred ca atractia catre deconspiratii este direct legata si invers proportionala cu credinta religioasa.

2009/2010

pt ca se poarta si pt ca asa e frumos sa se deschida o noua poarta, ma uit ca sa nu uit ce-a fost 2009 si la fel ma uit ca sa nu uit cum va fi 2010-le.

2009 e plin ochi. ca in acea povestioara... l-am umplut cu pietre mari, apoi cu pietricele si la urma cu nisip. are de toate. e un an muncit si fericit si acum se va aseza multumit pentru a se odihni pe vecie, la locul lui, asa dupa cum merita. ma voi uita mereu la el cu ochii artistului. voi intelege de fiecare data mai mult decat se vede.

2010 e trambulina pe care o visam si o cautam de multi ani. nu voi face dublu axel cu triplu tulup, insa determinarea mi-e incontestabila si saltul il vreau ferm si zvelt. sunt pregatit.

mai pe scurt si cu alte cuvinte, la multi ani fericiti sa avem! :)

demonstratia stramosilor

am iesit la zapada. cu lopata. strada si terasa. imi place enorm genul asta de munca. am multi stramosi tarani. mi-e clar. am demonstratia:

cand bag lopata in zapada si aud acel frecus si apoi simt cum zapada mi se opune cand incerc sa o ridic si vad cum se desprinde o bucata din ea si apoi cu un balans urmat de un zvac final o arunc alaturi, ei bine, in acele momente simt ca spiritul tuturor stramosilor mei se bucura prin mine... :)

electorale

am vazut filmuletzul cu tovarasu' care da intr-un copil. sunt de acord cu sustinatorii presedintelui: este trucata dreapta lui Basescu... sunt sigur ca forta lui e in stanga :)

planuri si timpane

scriu despre o chestie pe care o suspectez de mai mult timp ca-mi da tarcoale, cu mare influenta. e despre cuvinte pronuntate aiurea, in stanga si in dreapta. sa zicem ca am un plan. un plan concret, nu doar un simplu vis. un plan fain, cu un scop bine definit, un plan pe care mi-l propun intr-un viitor oarecare, de cele mai multe ori, apropiat. ei bine, din entuziasmul care ma cuprinde incep si vorbesc despre planul meu cu tot felul de oameni, in special prieteni. faza e asa: daca vorbesc cu anumiti prieteni (sunt in plin proces de identificare a lor :) ), nu stiu cum se face, ca planul cade. pur si simplu cade. se intampla ceva care mi-l da peste cap. ca si cum universul isi incrunta o spranceana si gata, ii da planului un bobarnac decisiv fix in scafarlie. cum e posibil asa ceva? dilema e asa: am de-a face aici cu o regula universal valabila, in sensul ca exista oameni pe lumea asta ale caror timpane au "calitatea" de a distruge un plan de indata ce cuvintele ce il definesc se izbesc de aceste timpane sau este vorba de o simpla convingere personala, un fel de supertitie creata artificial, cum ca daca povestesc cu voce tare, cui nu trebuie, despre un plan, atunci planul nu se mai intampla?

imagini

se apropie sfarsitul unui an plin, ma gandesc cu pofta la decembrie, cand ne vom bucura de cele bifate in acest an si ne vom gandi la cele pe care ni le dorim pentru anul urmator. pe de alta parte, pentru prima oara in viata, am doua imagini natural foarte clare despre ceea ce vreau sa se intample peste 5 ani, imagini care imi par total realizabile. prima este ca uitandu-ma in fiecare dimineata pe geamul casei sa vad un copac dintr-o tara occidentala, unde sa pot bicicla in voie, iar a doua imagine este o calatorie de un an intr-o rulota prin America de Sud. animale, oameni si civilizatii care se leaga in experiente revelatoare pentru toti 3. mai ales pentru Vladi. ah, cat imi doresc! :)