majora

română

Etimologie

Din franceză majorer.

Pronunție

• AFI: /ma.ʒoˈra/

Verb

Conjugarea verbului majora
Infinitiv	a majora
Indicativ prezent pers. 1 sg.	majorez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să majoreze
Participiu	majorat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a face mai mare (un preț, un impozit, un salariu etc.); a spori.

Cuvinte derivate

• majorare
• majorat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via dexonline