Maria Golescu
| Maria Golescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 1897 București, România |
| Decedată | noiembrie 1987 (90 de ani) Eastbourne, Anglia, Regatul Unit |
| Cetățenie | |
| Ocupație | medievist activist pentru drepturile femeilor[*] |
| Limbi vorbite | engleză |
| Modifică date / text | |
Maria Golescu (n. 1897, București – d. noiembrie 1987[1], Eastbourne, Regatul Unit) a fost o medievalistă,[2][este de încredere?]istoric de artă[3] feministă și deținut politic din România.[4][5]
Biografie
[modificare | modificare sursă]Descendentă a unei familii românești de renume, fiica Zoei Golescu. Clasele primare și liceale le-a studiat cu profesori particulari după care la Universitatea din București i-a avut profesori pe Vasile Pârvan și Dimitrie Onciul.
Maria Golescu s-a preocupat în special de istoria artei medievale, studiind și publicând rezultatele cercetărilor sale în diferite reviste sau publicații în materie, cum ar fi: „Boabe de grâu", „Revista Fundațiilor Regale", „Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice", „Cronica Numismatică și Arheologică", „Arta și Grafica-Buletinul Imprimeriilor Statului", ,,Buletinul Muzeului Militar Național". Imboldul național și dragostea de țară și omenia a împins-o să intre în rândul femeilor române care au îngrijit răniții din războiul balcanic (1913), din cele de reîntregire (1916-1919 și 1941-1945). După război a continuat cercetările și să scrie. În data de 22 aprilie 1923, Maria Golescu s-a înscris în Societatea Numismatică Română .[6]
Fiind prietenă cu membrii familiei regale, a fost o fină observatoare a vieții politice din România interbelică. A schițat portretele oamenilor politici, a descris întruniri politice și culturale, conferințe. Printre acestea a descris și întrunirea feministă de la Fundația Carol din 1920, una din primele de acest fel din România. [7]
A fost arestată în 1949 și judecată cu un lot de 27 de personalități, printre care Nicolae Mavrocordat, Radu Cioculescu, Ștefan Nenițescu și condamnată la 14 ani de închisoare[7]. A făcut închisoare alături de soția liderului comunist Ion Mihalache, soții de miniștri, avocate, doctorițe, etc. [8]În anul 1961 a fost eliberată și părăsește țara cu ajutor britanic[7], împreună cu mama ei, Zoe Golescu, pentru a se stabili in Marea Britanie, la Eastbourne.
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Deletant, Dennis (). British Clandestine Activities in Romania during the Second World War (în engleză). Springer – via Google Books.
- ↑ „„Rinocerizarea" criteriului biografic la un istoric dilematic”. NapocaNews.ro.[nefuncțională – arhivă]
- ↑ Marcu, George; Ilinca, Rodica (). Dicţionarul personalităţilor feminine din România. Editura Meronia. p. 119.
- ↑ Marcu 2017.
- ↑ Marcu, George; Ilinca, Rodica. „Personalități feminine din România (I)”. Ziarul Financiar.
- ↑ Aurică Smaranda. „Maria Golescu, membră a societăţii de numismatice române” (PDF). Argessis, Studii şi comunicări. Accesat în .
- 1 2 3 Marcu George; Rodica Ilinca (). Enciclopedia personalităților feminine din România. MERONIA2012. p. 155.
- ↑ Marcu, George (). Femei de seamă din România. De ieri și de azi. Meronia. p. 223.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Marcu, George (). Femei de seamă din România. De ieri și de azi. București: Editura Meronia.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Lada de zestre a Mariei Golescu Arhivat în , la Wayback Machine., revistacultura.ro, articol de Silvia Marin-Barutcieff și Cristina Bogdan
- Maria Golescu's correspondence (1946-1979)