Sari la conținut

Lao She

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Shu Qingchun
Shu Qingchun
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
3 februarie 1899
Decedat (67 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
24 august 1966 (la 67 de ani)
Înmormântat八宝山革命公墓[*][[八宝山革命公墓 (cemetery in China)|]] (iunie 1978)[5][6][7] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluisinucidere[8] (înec) Modificați la Wikidata
Căsătorit cu胡絜青[*][[胡絜青 (artistă chineză)|]] (iulie 1931–) Modificați la Wikidata
Număr de copii4 Modificați la Wikidata
Copii舒乙[*][[舒乙 (scriitor chinez)|]]
舒雨[*][[舒雨 (Chinese translator; third child, second daughter of Lao She)|]] Modificați la Wikidata
Cetățenie China[9] Modificați la Wikidata
Religieprotestantism Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
Locul desfășurării activitățiiLondra ()
Singapore () Modificați la Wikidata
Limbi vorbiteengleză
chineză[10] Modificați la Wikidata
PseudonimLao She
Activitatea literară
Limbichineză  Modificați la Wikidata
PatronajȘcoala de Studii Orientale și Africane
山东大学[*][[山东大学 (university in China)|]]
Universitatea din Londra  Modificați la Wikidata
Specie literarăroman, teatru
Prezență online

Shu Qingchun (în chineza simplificată: 舒庆春; în chineza tradițională: 舒慶春; în pinyin: Shū Qìngchūn), cunoscut mai ales sub pseudonimul Lao She (n. 3 februarie 1899 – d. 24 august 1966) a fost un scriitor chinez. Romancier și dramaturg, Lao She a fost unul dintre cei mai importanți scriitori chinezi din secolul al XX-lea. Era de etnie manciuriană.

Scrierile sale au avut un caracter satiric, fiind influențate de realismul englez (mai ales de Charles Dickens) sau reprezintă un manifest al patriotismului în contextul agresiunii japoneze. De asemenea, a prezentat și schimbările aduse de socialism în China.

A fost căsătorit cu Hu Jieqing și au patru copii, o fată și trei băieți.

Conform variantei oficiale el s-a sinucis după ce s-a aruncat în Lacul Taiping din Beijing în 1966. Leo Ou-Fan Lee a susținut varianta unei crime.[11]

  • 1928: Filozofia bătrânului Chang ("Lao Chang ti chê-hsüeh")
  • 1933: Despărțirea ("Li-hun")
  • 1936: Băiatul cu ricșa ("Lo-tʼo hsiang-tzeu"), opera sa reprezentativă
  • 1946/1951: Furtuna galbenă ("Ssu-shih tʼung tʼang")
  • 1950: Groapa dragonului ("Long-hsugou")
  • 1958: Ceainăria ("Chaguan").
  1. 1 2 Andrew Bell. „Lao She” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Encyclopædia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741. Accesat în .
  2. 1 2 „Lao She” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
  3. 1 2 „Lao She” (în engleză). Internet Speculative Fiction Database. Wikidata Q2629164. Accesat în .
  4. 1 2 „Lao She” (în franceză). BD Gest’[*]. Wikidata Q2876969. Accesat în .
  5. https://w.wiki/Bieo Verificați valoarea |url= (ajutor). Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. „1966年8月24日 老舍在北京投湖自尽_历史_凤凰网”. Accesat în .
  7. "珍视老舍这样的人". Accesat în .
  8. Immanuel C.Y. Hsü (). „23”. The Rise of Modern China (în engleză) (ed. 6). Statele Unite ale Americii: Oxford University Press. p. 571. ISBN 0-19-512504-5. OCLC 40595619. OL 30971M. Wikidata Q15138081.
  9. „Lao She”. LIBRIS. . Wikidata Q1798125. Accesat în .
  10. „Lao She”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
  11. Lee, Leo Ou-Fan (). „Literary Trends: The Road to Revolution, 1927–1949”. În Merle Goldman & Leo Ou-Fan Lee. An Intellectual History of Modern China. Cambridge, UK: Cambridge University Press. p. 226. ISBN 0-521-79710-1. Accesat în .

Legături externe

[modificare | modificare sursă]