Jure uxoris

Petru al III-lea al Portugaliei, rege jure uxoris al Portugaliei, împreună cu soția sa Maria I

Jure uxoris sau iure uxoris este o expresie în limba latină care înseamnă „prin dreptul soției”, folosită de obicei cu referire la un titlu (nobiliar) deținut de un bărbat a cărui soție posedă acest titlu de drept (de exemplu, prin moștenire).

Soțul unei moștenitoare devenea jure uxoris proprietarul posesiunilor și titlurilor soției sale. În Evul Mediu acest lucru se aplica, reginelor și principeselor domnitoare, soțul însuși devenind monarh. În unele cazuri, acesta rămânea rege și după moartea soției, și uneori lăsa regatul moștenire descendenților săi din alte căsătorii (vezi exemplul Marelui Duce al Lituaniei, Vladislav al II-lea, devenit rege al Poloniei ca soț al reginei Hedviga). În cazul unui divorț, soțul rămânea inițial monarh, în timp ce soția își pierdea statutul (vezi cazul Mariei de Boulogne și al soțului ei, Matei de Alsacia, divorțați în 1170).

În Portugalia un soț putea deveni rege jure uxoris imediat ce devenea tatăl unui moștenitor. Regina Maria I a Portugaliei avea deja copii cu soțul ei (care îi era și unchi) când a urcat pe tron, astfel încât el a devenit regele Portugaliei sub numele Petru al III-lea. Când regina Maria a II-a a Portugaliei s-a căsătorit în 1836 cu cel de-al doilea soț, Ferdinand de Saxa-Coburg și Gotha, acesta a devenit rege jure uxoris doar în anul următor, atunci când s-a născut primul lor copil, și a domnit de atunci alături de soția sa sub numele de Ferdinand al II-lea. August de Beauharnais, primul soț al reginei Maria a II-a, nu a devenit niciodată rege jure uxoris, deoarece a murit înainte de nașterea unui moștenitor.

Titlul de rege jure uxoris nu trebuie confundat cu cel de prinț consort, care este doar soțul reginei, dar nu și coregent.

Bibliografie

• Samuel Stryk, Christoph Herrwieg: Disputatio Inauguralis, De Jure Uxoris In Bona Mariti. Försterus, Hanovra, 1699 (versiune online).
• Wiguläus Xaver Aloys von Kreittmayr, Johann Jacob Vötter: Index über den Codicem Juris Bavarici Judiciarii., Leipzig, 1765 (versiune online).
• Ludwig Friedrich Wilhelm Heinrich Gessner: De iure uxoris legati atque legatae (Despre drepturile soției unui ambasador și ale ambasadoarei)., Editura Schmidt, Halle, 1851.