Sari la conținut

Hardware (film)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Hardware
Rating
Titlu originarHardware
Genfilm de groază[1]
film științifico-fantastic[2][1]
Film de categoria B
film post-apocaliptic[*]​
film de acțiune
film distopic
cyberpunk  Modificați la Wikidata
RegizorRichard Stanley⁠(d)
ScenaristRichard Stanley
Bazat peSHOK! de
Steve MacManus⁠(d)
Kevin O'Neill⁠(d)
Producător
Studio
DistribuitorPalace Pictures (United Kingdom)
Millimeter (United States)
Director de imagineSteven Chivers
MontajDerek Trigg
MuzicaSimon Boswell⁠(d)
Distribuție
Premiera (1990-09-14) (US)  (1990-10-05) (UK)
Durata94 minutes[4]
ȚaraUnited Kingdom
United States[3][5]
Limba originalăEnglish
Buget£960,000[6]
($1.5 million)
Încasări$6.3 million (UK/US)
Prezență online
Internet Movie Database
Rotten Tomatoes
CineMagia
AlloCiné
Allmovie
Metacritic
MovieMeter
Elonet
Česko-Slovenská filmová databáze
Kinopoisk
The Movie Database
elFilm
Cine.gr
PORT.hu

Hardware este un film de groază science fiction din 1990, scris și regizat de Richard Stanley, aflat la debutul său în regia unui lungmetraj. În rolurile principale apar Dylan McDermott și Stacey Travis, iar muzicienii Carl McCoy, Iggy Pop și Lemmy au apariții episodice. Filmul aparține subgenului cyberpunk, [7] și prezintă povestea unui robot capabil să se repare singur, care devine violent într-un cartier sărac dintr-o lume postapocaliptică.

Compania Fleetway Comics i-a dat în judecată pe realizatorii filmului pentru plagiat, invocând asemănările dintre scenariu și povestirea grafică „SHOK!”. Aceasta fusese publicată în 1980 în volumul Judge Dredd Annual 1981, o publicație derivată din antologia britanică de benzi desenate 2000 AD. Fleetway Comics a câștigat procesul, iar autorii povestirii au fost menționați în genericul edițiilor ulterioare ale filmului. După lansare, Hardware a dobândit statutul de film cult..

Un nomad care caută obiecte recuperabile într-un deșert radioactiv descoperă un robot îngropat. El strânge piesele și le duce la Alvy, un negustor de vechituri care discută cu Moses „Hard Mo” Baxter, fost soldat, și cu prietenul acestuia, Shades. Când Alvy se îndepărtează, Mo cumpără piesele de la nomad și i le vinde negustorului, păstrând însă capul robotului. Intrigat de tehnologia acestuia, Alvy începe să cerceteze proveniența robotului.

Mo și Shades o vizitează apoi pe Jill, iubita retrasă a lui Mo. La sosire, aceasta îi verifică cu un contor Geiger, după care Mo îi oferă capul robotului drept cadou de Crăciun. Jill, care realizează sculpturi din metal, îl primește cu entuziasm și decide să îl folosească într-una dintre creațiile sale.

După plecarea lui Shades, Mo și Jill petrec noaptea împreună, fără să știe că sunt urmăriți cu un telescop de vecinul lor, Lincoln Weinberg, un bărbat vulgar și voyeur.

Mai târziu, Mo și Jill se ceartă în legătură cu un program guvernamental de sterilizare și cu implicațiile morale ale aducerii pe lume a unor copii. Jill integrează capul robotului într-o sculptură, iar Mo îi spune că îi place lucrarea, deși nu înțelege ce reprezintă. Frustrată, Jill îi răspunde că sculptura nu are o semnificație precisă și se arată deranjată de sugestia lui Mo de a crea opere mai comerciale, care să poată fi vândute mai ușor.

În dimineața următoare, Mo este sunat de Alvy, care îl roagă să se întoarcă la magazin, deoarece a descoperit informații importante despre robot. Potrivit acestuia, robotul este un model M.A.R.K. 13. Înainte de a pleca, Mo consultă Biblia și găsește, în Evanghelia după Marcu 13:20, expresia „niciun trup nu ar fi salvat”. Acest lucru îl face să suspecteze că robotul ar putea face parte dintr-un plan guvernamental de exterminare a populației, conceput ca răspuns la criza gravă de suprapopulare a planetei.

Ajuns la magazin, Mo îl găsește pe Alvy mort, ucis de o citotoxină. El descoperă, de asemenea, că robotul este un prototip militar capabil să se repare singur. Notițele lui Alvy indică însă și o vulnerabilitate: robotul este afectat de umiditate.

Îngrijorat pentru siguranța lui Jill, Mo îl contactează pe Shades și îi cere să meargă să o verifice. Acesta se află însă sub influența drogurilor și abia reușește să comunice coerent.

Între timp, în apartamentul lui Jill, robotul se reconstruiește folosind fragmente din sculpturile ei metalice și își reîncarcă energia conectându-se la rețeaua electrică a locuinței. Când încearcă să o ucidă, Jill reușește să îl închidă într-o cameră, însă sistemul de siguranță blochează toate ușile apartamentului.

Lincoln, care încearcă din nou să o spioneze pe Jill, observă că robotul trage jaluzelele. Datorită problemelor la rețeua electrică, Lincon reușește să deschidă ușa apartamentului. Îl loc să ajute acesta îi face avansuri sexuale lui Jill și nu ia în serios avertismentele femeii despre robot. Când încearcă să deschidă jaluzelele este ucis de M.A.R.K. 13.

Jill se refugiază în bucătărie, considerând că frigiderul o poate ascunde de sistemul de vedere în infraroșu al robotului. Ea reușește să îl avarieze înainte ca Mo, Shades și echipa de securitate a clădirii să sosească. Aceștia deschid focul asupra robotului și par să îl distrugă.

Robotul își revine și, în timp ce Jill și Mo se îmbrățișează, o trage pe Jill pe fereastră, iar aceasta cade în apartamentul vecin. Mo rămâne singur în fața lui M.A.R.K. 13 și, convins că îl poate învinge, îl atacă. Robotul îi injectează însă aceeași toxină care l-a ucis pe Alvy. Înainte de a muri, Mo trece printr-o stare de euforie și are mai multe halucinații.

Jill se întoarce la etaj pentru a-l ajuta, dar ajunge prea târziu. După ce revine în apartament, M.A.R.K. 13 programează ușile să se deschidă și să se închidă cu rapiditate. Membrii echipei de securitate sunt uciși în timp ce încearcă să intre, iar Shades rămâne blocat pe hol.

Jill reușește să acceseze procesorul robotului și încearcă fără succes să comunice cu acesta. În schimb, îi descoperă vulnerabilitatea la apă și îl atrage în baie. Shades reușește să pătrundă în apartament și îi oferă timpul necesar pentru a porni dușul. Contactul cu apa provoacă un scurtcircuit, iar M.A.R.K. 13 este în cele din urmă dezactivat.

În dimineața următoare, o emisiune radio anunță că guvernul a aprobat modelul M.A.R.K. 13 pentru producția în serie. În ultima scenă, nomadul care descoperise inițial robotul este văzut întorcându-se în deșertul radioactiv.

Scenariul filmului era similar cu o scurtă bandă desenată din anul 2000 d.Hr., numită „SHOK!”, care fusese publicată în 1980. FleetwayScenariul filmului prezenta asemănări cu „SHOK!”, o povestire grafică publicată în 1980 în revista britanică 2000 AD. Fleetway Comics i-a acționat în judecată pe realizatorii filmului pentru plagiat și a câștigat procesul. Ca urmare, în versiunile lansate ulterior a fost adăugată o mențiune privind sursa de inspirație, fiind creditați editorul Fleetway Publications și creatorii benzii desenate, Steve MacManus și Kevin O’Neill. [8] Alte influențe includ Soylent Green, Damnation Alley și lucrările lui Philip K. Dick . [9]

Scenaristul și regizorul de hardware Richard Stanley (în imagine în 2010)

În adolescență, scenaristul și regizorul Richard Stanley realizase un scurtmetraj postapocaliptic. Filmul Hardware a fost dezvoltat pornind de la acel proiect, precum și de la idei și observații primite în legătură cu alte scenarii ale sale care nu fuseseră ecranizate.. [10] Până la sfârșitul anilor 1980, Stanley însoțise o facțiune musulmană de gherilă în războiul sovieto-afgan pentru a filma un documentar. [10] A început preproducția filmului Hardware aproape imediat după ce a părăsit Afganistanul. Scena de deschidere a fost filmată în Maroc, iar restul filmului a fost filmat la Londra, în mare parte în interiorul clădirii Roundhouse, pe atunci abandonată; decorurile au fost construite în interiorul structurii, deși lipsa unei izolări fonice adecvate a însemnat că toate dialogurile au trebuit reînregistrate . Filmul fusese conceput inițial într-un context mai pronunțat britanic, însă compania Miramax a insistat ca rolurile principale să fie interpretate de actori americani. Stanley a alcătuit ulterior o distribuție multinațională, pentru a face decorul și universul filmului mai greu de asociat cu o anumită țară.

Stanley a urmărit să evidențieze în film teme precum fascismul și acceptarea pasivă a autoritarismului, fiind influențat de experiențele sale recente din Africa de Sud în perioada regimului de apartheid Potrivit lui Stanley, robotul nu este conștient că săvârșește răul, ci doar își urmează programarea. Regizorul a comparat comportamentul acestuia cu o formă de căutare spirituală. [11] Grupul artistic și muzical Psychic TV a reprezentat o sursă de inspirație pentru emisiunile de televiziune exagerate prezentate în film. [11]

Simon Boswell a compus și interpretat coloana sonoră a filmului, care este în principal electronică . [12] Filmul conține, de asemenea, melodiile „ Ace of Spades ” de Motörhead, [13] „ Stigmata ” de Ministry și „ The Order of Death ” de Public Image Ltd. [12]

Autorul K. J. Donnelly a remarcat influența postului MTV și a videoclipurilor muzicale asupra stilului vizual al filmului. El a descris Hardware drept „un exemplu de film care îmbină forma videoclipului pop cu formatul lungmetrajului cinematografic”. [14] Donnelly observă că, înainte de realizarea filmului Hardware, Stanley regizase videoclipuri muzicale pentru formații precum Fields of the Nephilim și Public Image Ltd. Carl McCoy, solistul trupei Fields of the Nephilim, apare în film în rolul nomadului supranumit „Zone Tripper”.. [15] Donnelly consideră că aparițiile lui Carl McCoy în rolul nomadului „Zone Tripper”, ale lui Iggy Pop în rolul crainicului radio Angry Bob și ale solistului trupei Motörhead, Lemmy, în rolul unui șofer de taxi acvatic contribuie la crearea unei importante dimensiuni ezoterice a filmului; [13] Donnelly remarcă și caracterul autoreferențial al includerii piesei „Ace of Spades” în film, deoarece personajul interpretat de Lemmy ascultă melodia la radiocasetofonul taxiului său acvatic. [13]

Din cauza scenelor violente și explicite, filmul Hardware a primit inițial din partea Asociației Americane a Filmului (MPAA) clasificarea „X” [16] Ulterior, unele secvențe au fost eliminate pentru ca filmul să primească clasificarea „R” și pentru a evita asocierea clasificării „X” cu producțiile pornografice. [17]

În SUA filmul a ajuns pe locul 6 într-un clasament al încasărilor[18].Filmul a obținut încasări de 2.381.285 de dolari în weekendul de debut, fiind proiectat în 695 de cinematografe. Încasările totale au ajuns la 5.728.953 de dolari. [19]

În Regatul Unit, filmul a încasat 313.038 de lire sterline. [20]

Din cauza succesului neașteptat al filmului, au apărut numeroase litigii care au împiedicat lansarea sa pe DVD timp de mai mulți ani.. [21]

Hardware a fost lansat pe DVD și Blu-ray pentru Regiunea 2 pe 22 iunie 2009. A fost lansat pe DVD și Blu-ray fără regiune pe 13 octombrie 2009 de Severin Films . [22]

Umbrella Entertainment a lansat o versiune remasterizată HDR 4k a filmului R, necenzurat și fără tăieturi, pe 5 martie 2025.

Pe site-ul agregator de recenzii Rotten Tomatoes, filmul are un scor de aprobare de 46%, bazat pe 13 recenzii, și un rating mediu de 5,7 din 10. [23]

La lansare, Hardware a primit recenzii mixte din partea criticilor, care l-au citat ca fiind un derivat al filmelor Alien și The Terminator . [24] Owen Gleiberman de la Entertainment Weekly i-a acordat filmului nota „D+”, deplângându-l ca fiind neoriginal, „ca și cum cineva ar fi refăcut Alien cu monstrul interpretat de un set de montaj ruginit”. [25] Revista Variety a descris filmul drept „o reinterpretare zgomotoasă și de coșmar a genului postapocaliptic cu rol de avertisment”, considerând că Hardware avea potențialul de a deveni un film-cult punk.[26] Michael Wilmington de la Los Angeles Times a caracterizat Hardware drept un film splatter superficial, dar a considerat că atmosfera sa exagerat de sumbră îl ridică deasupra thrillerelor tehnologice obișnuite. În opinia sa, filmul sugerează că o lume dominată de distrugere, brutalitate și darwinism postindustrial ar putea reprezenta un posibil viitor al societății, idee care îi conferă mai multă forță decât majorității producțiilor similare. [27] Vincent Canby de la The New York Times l-a descris ca pe un film despre miezul nopții din viitor și a scris: „A te uita la Hardware e ca și cum ai fi prins într-un joc video care vorbește obscen”. [28] Richard Harrington de la The Washington Post l-a numit „un film MTV, o avalanșă nebună de stil hiperkinetic și imagini futuriste, cu puțină preocupare pentru intrigă (și cu atât mai puțină substanță)”. [29]

În ciuda recenziilor mixte din timpul lansării originale, Hardware a ajuns să fie considerat un film cult . Ian Berriman de la SFX a scris: „Este unul dintre acele filme realizate cu dragoste, în care ingeniozitatea și entuziasmul depășesc limitele bugetare.” [30] Matt Serafini de la Dread Central i-a acordat filmului patru stele din cinci. El a considerat că, deși Hardware nu este capodopera descrisă de cei mai entuziaști admiratori ai săi, rămâne un exemplu foarte reușit de cinematografie cu buget redus, realizat într-o perioadă în care această categorie nu era asociată automat cu producții de slabă calitate.[31]Publicația Bloody Disgusting a descris filmul drept „auster și halucinant”, apreciind însă că firul său narativ este dezordonat. În același timp, a remarcat că Hardware a devenit un veritabil film-cult. [32] Todd Brown de la Twitch Film a descris Hardware drept „o reinterpretare cu buget mai redus și cu o estetică punk mai pronunțată a filmului The Terminator”, remarcând totodată stilul vizual incontestabil al producției. [33] Daryl Loomis de la DVD Verdict a considerat că filmul are un ritm lent, dar se remarcă prin stil și atmosferă. [34] Un alt critic al publicației, Gordon Sullivan, l-a descris drept „un film halucinant și violent”, observând totodată că începutul este prea detaliat și se desfășoară lent.[35] Într-o recenzie publicată de DVD Talk, Kurt Dahlke i-a acordat filmului trei stele din cinci și l-a descris drept „o bijuterie uitată”, considerând însă că stilul vizual și scenele violente ajung să domine producția. [36] Brian Orndorf l-a caracterizat drept „un spectacol science-fiction violent, cu influențe de cinema de artă”, apreciindu-i atmosfera sumbră și capacitatea de a-și păstra echilibrul stilistic.[37] Michael Gingold de la Fangoria i-a acordat trei din patru stele și a scris: „Dacă ingredientele din Hardware sunt familiare, Stanley le fierbe la foc mare cu un ritm și o imagistică neobosit care face din viitorul său un loc tactil”. [38]

  1. 1 2 http://www.filmaffinity.com/en/film509142.html. Accesat în . Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ↑ http://www.imdb.com/title/tt0099740/. Accesat în . Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. 1 2 „Hardware (1990)”. AFI Catalog of Feature Films⁠(d). Accesat în .
  4. ↑ „HARDWARE (18)”. British Board of Film Classification. . Arhivat din original la . Accesat în .
  5. ↑ „Hardware (1990)”. British Film Institute. Arhivat din original la .
  6. ↑ HARDWARE Blu-ray Disc (Director's commentary)
  7. ↑ Short 2002, p. 169.
  8. ↑ Short 2002, p. 170.
  9. ↑ „Hardware (film)”. wikipedia.
  10. 1 2 „Richard Stanley: interview”. Time Out London. Arhivat din original la . Accesat în .
  11. 1 2 „Cult Director of Hardware Richard Stanley Interviewed”. The Quietus⁠(d). . Accesat în .
  12. 1 2 Donnelly 2003, p. 135.
  13. 1 2 3 Donnelly 2003, p. 138.
  14. ↑ Donnelly 2003, p. 135–136.
  15. ↑ Donnelly 2003, p. 135, 138.
  16. ↑ Braxton, Greg (). „Movies”. Los Angeles Times. Accesat în .
  17. ↑ Fox, David J. (). „Trade Group Seeks Rating Modifications : Movies: The American Film Marketing Assn. supports a new category for non-pornographic adult fare”. Los Angeles Times. Accesat în .
  18. ↑ Broeske, Pat H. (). „Postcards Takes No. 1 at Box Office Movies: Mother-daughter comedy sales hit $8.1 million. Paramount's 'Ghost' is in second place on $5.8 million in sales”. Los Angeles Times. Accesat în .
  19. ↑ „Hardware”. Box Office Mojo. Accesat în .
  20. ↑ „Back to the Future: The Fall and Rise of the British Film Industry in the 1980s – An Information Briefing” (PDF). British Film Institute. . p. 23. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  21. ↑ Vign, Ard (). „Richard Stanley, I presume? An interview with the director of Hardware..”. Twitch Film⁠(d). Arhivat din original la . Accesat în .
  22. ↑ Moore, Debi (). „DVD Releases: Oct. 13, 2009: The Stepfather Has an Oral Fixation to Drag Me to Hell”. Dread Central. Accesat în .
  23. ↑ „Hardware (1990)”. Rotten Tomatoes. Fandango Media. Accesat în .
  24. ↑ B., Scott (). „Featured Filmmaker: Richard Stanley”. IGN. Accesat în .
  25. ↑ Gleiberman, Owen (). „Hardware”. Entertainment Weekly. Nr. 33. Arhivat din original la . Accesat în .
  26. ↑ „Review: 'Hardware'”. Variety. . Accesat în .
  27. ↑ Wilmington, Michael (). „Movie Reviews : 'Hardware': Relentless High-Tech Blood Bath”. Los Angeles Times. Accesat în .
  28. ↑ Canby, Vincent (). „Hardware (1990)”. The New York Times. Accesat în .
  29. ↑ Harrington, Richard (). „Hardware”. The Washington Post. Accesat în .
  30. ↑ „FREAKSHOW Hardware”. SFX⁠(d). . Accesat în .
  31. ↑ Serafini, Matt (). „Hardware (DVD / Blu-ray)”. Dread Central. Accesat în .
  32. ↑ „Hardware”. Bloody Disgusting. . Accesat în .
  33. ↑ Brown, Todd (). „HARDWARE Review”. Twitch Film⁠(d). Arhivat din original la . Accesat în .
  34. ↑ Loomis, Daryl (). „Hardware”. DVD Verdict. Arhivat din original la . Accesat în .
  35. ↑ Sullivan, Gordon (). „Hardware (Blu-Ray)”. DVD Verdict⁠(d). Arhivat din original la . Accesat în .
  36. ↑ Dahlke, Kurt (). „Hardware”. DVD Talk⁠(d). Accesat în .
  37. ↑ Ordorf, Brian (). „Hardware (Blu-ray)”. DVD Talk⁠(d). Accesat în .
  38. ↑ Gingold, Michael (). „Hardware (DVD/Blu-ray Review)”. Fangoria. Arhivat din original la . Accesat în .

Linkuri externe

[modificare | modificare sursă]