Certitudine
| Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
Certitudinea în sens teoretic este legată de căutarea adevărului sau înțelegerea situației date și a informațiilor primite din exterior. O persoană poate avea o părere sau impresie despre ceva care la nivel colectiv are nevoie de a fi validat cel puțin ca adevărat sau fals. Toate acțiunile omului se bazează mai întâi pe convingerea că ceea ce vede este real, ce aude sau citește este conform cu realitatea; astfel se creează certitudinea cu privire la acel subiect.
Certitudinea (cunoscută și sub numele de certitudine epistemică) este proprietatea epistemică a convingerii că o persoană nu are baze raționale pentru a se îndoi.[1]
Poate avea legătură cu credibilitatea informațiilor și acceptarea lor ca atare.
Într-o exprimare concisă, certitudinea înseamnă siguranță, încredere deplină (în ceva sau în cineva).[2]