meet the sun

Sau când vizita în România e scurtă, dar tura pe munte lungă. O zi lumină pe cărările Bucegilor, ca pe vremuri, cu plecat din București cu noaptea-n cap și revenit cu ea-n picioare. Cu văzut răsărit și apus din mașină în timp ce nu-mi mai tăcea gura din prea multă energie și simțit ca-ntre prieteni. O tură pinguinească, chiar dacă restrânsă – e greu de crezut că ne vom mai aduna vreodată cu toții, însă gândul mi s-a plimbat pe la toată lumea.

Iar Bucegii, oh, sunt atâtea momente care au reînviat dorul ușor amorțit, atâtea poteci, colțuri, detalii unde mi-a surâs sufletul de bucurie că le revăd, dar și altele în care m-am întrebat, fără răspuns, când am fost totuși ultima oară pe aici. Cert e că timpul trece, dar sentimentul de acasă avut de fiecare dată când am atins vârful ierbii sau florile a fost nu doar profund și melancolic, sfredelitor, ci de ne retrăit în alte locuri.

...citește mai departe ↑