Marie marieeeeee

Ia sa-mi spui tu mieee

Ce durerea mea ne facem cand s-o supara nea’ Isarescu si si-o baga proverbiala  lula in capu’ nostru? (Apropos, sa traiesti nea’ Constantine). Ca nu de alta,  da’ din toti aia mari si tari din satu’ cu ministrii e singurul care pare sa stie ce face si care e scopul lui la locu’ de munca. Si omu’, in cazu’ in care nu stiati, are 75 de ani.  Si cat de mult mi-as dori eu, nu e nemuritor. Si daca e sa ne luam dupa actele normative emise de statul ruman (moama ce culturalizata par..) la 31.12.2025 ar trebui sa se cam care acasa.  Ca ordonantele de anu’ asta zic ca daca indeplinesti conditiile de pensionare nu mai ai voie sa lucrii la stat. Si omu’ are 75 de ani. Si io tare as vrea sa stiu cine/cand ramane in locu’ lui.

Hai sa traim. Care cum pưtem.

Dom’ primareleee mÃĒncaț’aș gura

Partea a doua, că n-am terminat. Da’ acu am mai mult timp.

În primu’ rÃĒnd să-i mulțumești lu’ nepotu-mio că i-a facut facebuce lu’ mama, și vede mama ce scriu și nu mai am voie să-ți zic de organe sexuale masculine. Da’ nu-ți garantez că-mi iese.

Deci. Vezi mătăluță, dom’ primarele, circulația din centru’ vechi nu-i despre ominii care viețuiesc acolo. Că ăia nu-s chiar mulți. Și tu ar tre’i să ști, că doar de acolo te tragi. Circulația din centru’ vechi e despre ăia care au treb’i prin zonă. Și ăia ÃŪs mullți. Și de luni se fac mai mulți. Că vezi matale, tu prin zona aia ai chestii. Gen Primăria și Posta (cine le-a pus pe astea una lÃĒngă alta o știut de ce) și peste drum ai CJu și Prefectura (nu comentez). Dupe care ai Biblioteca, și 2 școli. În livadă. Amu una din școli e 0-8 și ailaltă e 0 – 12. Dupe care, cum te cocoți tu spre Chietri, ai așe : 2 muzee, silvicultura, maternitatea, grădiniță și fabrica de popi. CÃĒnd te scobori ai dupe cum urmează: liceul pedagogic, secu, spitalul de nebuni, Saguna, muzeu, Honterus, grădiniță, ceva corp de la universitate, Unirea. Asta fără crÃĒșme, hoteluri și alte firme și firmulițe care plătesc taxe la statu’ degeaba să poți tu să te dai cu mașina de servici.

Toți ominii care lucră/ÃŪnvață ÃŪn chestiile enumerate mai sus tre’ să ajungă cu ceva acolo. Și pen’ că transportul ÃŪn comună e varză, ne plimbăm cu mașina. Că vezi tu, dom primarele, poți să faci tu transportul public gratuit, da’ dacă ai autobuze de 15 locuri (e mai multe, da’ pentru efect merge) care vin la 10 minute distanță, mulți renunță la idee și pleaca cu masina. Că pute. Bine, asta nu e vina ta. Asta e chestie de nesimțire romÃĒnească. Și ÃŪn Brașov mersul pe jos sau cu bicicleta nu-i cool. Nu de alta, da’ nu-i cool să crăpi. Că deșteptu’ d’a fost ÃŪnaintea ta s-a gÃĒndit că semafoarele ÃŪncurcă. Și le-a scos. Și a făcut giratoare. Și e o aventură să treci strada prin multe locuri. Bine, asta tine de educația noastră ca bobor. Și de respect. Sau, mai degrabă, lipsa lor. Chestie care se aplică și la biciclit. Așa che. Dacă vrei să reduci mașinile din centru, vorbește cu nenii de la șobolanu’ Brașov să mărească frecvența la autobuze. Că toti ai tot consiliul local ÃŪn CAul lor. Că s-ar putea, da’ nu-ți garantez, să se plimbe mai mulți cu ele. Că dacă dimineață la prima oră, nu tre’ să-l miros pe nea’ Gheo care pute a alcoolul beut asară și pe țața Floarea care a mÃĒncat usturoi cu cÃĒrnați la micul dejun, și pe te miri ce nene/tanti care ÃŪncă n-a descoperit săpunu’ și apa caldă, și mai ales, nu aud cum imi tușește careva ÃŪn ceafă fără mască, mai că m-aș ÃŪntoarce la plimbat cu autobuzu’. Și-s mulți ca mine.

Amu’ drept e că partea cu educația, bunul simț și respectul nu-s chiar vina ta, da’ o amendă la timpul ei face minuni. Că la romÃĒni educația se face cu paru’ pe spinare, de obicei. Da’ dacă vrei sistem de parc&ride ÃŪn mÃĒndrețea de oraș verde, tre’ să-mi dai loc să parck și tre’ să-mi dai ceva să ride. Că altufel vorbim discuții. Și io rumÃĒnu tot cu taxiu/mașina se duce unde are trebi.

Toante brune și la vară cald.

Dom’ primareleeee mÃĒncaț’aș gurița

Artimetica e grele rău, bag samă. Că să-ți explic. 1 e mai puțin decÃĒt 3. Pe bune. Dacă vrei ÃŪți desenez. Uite: 1 I și 3 III. Vezi?

Mno acu’ hai să-ți spui. Dacă ai 3 benzi care duce mașini intr-o direcție ÃŪți tre’ cam tot atÃĒtea care să le aducă. Tu ÃŪn centru vechi ai o problemă de ceva ani. Că ai 3 benzi care vin și 2 care se duc. 2 e mai puține decÃĒt 3. ÃŽČ›i desenez?

Io ÃŪnțeleg că tu vrei oraș verde, și nepoluat și chestii d’astea. Da’ data viitoare cÃĒnd ÃŪți fată mintea cÃĒte o idee d’astea taie traficu’ care vine, nu ăla care se duce. Că pățești d’astea:

Și e doar 11 dimineață.

Amu’ ai timp 4 zile să suni un prieten care știe artimetică să te lămurească_cÃĒt de rău ai futut meciu, cu cÃĒt ți-a crescut poluarea ÃŪn zonă și cam cÃĒt timp ÃŪți ajunge carnea pe care ți-au bagat-o ÃŪn gură (pardon, ÃŪn frigider) toți ăștia d-au ajuns prin centru. Cu autobuz gratis sau fără.

Hai noroc!

Politichie

Te-ai chinuit ani să-ți pui apropiați/simpatizanți/datornici ÃŪn posturi cheie (la dreaq, am ÃŪnceput să scriu ca cititorii de prompter din teveu) ca să te asiguri că daca doamne feri dai de greu are cine să te ajute. Și te-ai chinuit tot atÃĒta timp să puni bețe ÃŪn roate altora. Că te ÃŪncurcau. Și te-ai betut cu pumnu’ ÃŪn chept că „cÃĒt trăiesc io ăla n-o să ajungă prea sus”. DecÃĒt că, ghinion iliescu, s-a rupt craca și ai picat. Și apropiații/simpatizanții/datornicii ÃŪs ÃŪn aceleași posturi da’ ÃŪs curați ca lacrima și habar n-au cine ești. Și ÃŪncă trăiești, și ală care nu trebuia să ajungă prea sus a ajuns exact unde n-ai vrut. Karma e curvă. Rău. Și se mai face….

Copilu’ minune care ÃŪn campania electorală s-a lăudat că face și drege și curăță și repară s-a dat cu capu’ de realitatea carpato-danubiano-pontică. Și ș-a luat jucăriile și a plecat acasă. Ca să poată să urle iară că hoții și curvele și măgarii. Și să dea lecții despre ce și cum tre’ făcut.

Talibanu’ a căștigat războiu. Americănizu’ infidel a plecat acasă. Victorieeeeeee. Doar că talibanu’ acu’ tre să guverneze. Și să-i explice lu’ Ahmed de ce n-are ce să le dea de măncare la copchii. Acu’ rămÃĒne de văzut cÃĒt durează pÃĒnă ÃŪi dă Ahmed cu ceva ÃŪn cap la taliban.

Pe plan local, ÃŪn stilul caracteristic de la poalele TÃĒmpei, primarele a facut parcarea consiliului județean zonă pietonală. Drept e că doar o săptămÃĒnă, da’ tre’ să ne arătăm muschii…..

Altufel, sărbătorim cu fast săptămÃĒna orașelor verzi. Ca preludiu la ziua de luni. Că-i prima zi de școală. Și o să ne ÃŪnverzim la față de la gazele de eșapament. Că presupun că-cochii ÃŪncă n-au ÃŪnvățat mersu’ pe jos.

PÃĒnă la episodul următor, toante brune, și la vară cald. Fes ÃŪn cap.

La noi in Absurdistan. Iar

In cazul in care n-ati observat, mai nou scriu doar cand ma lasa nervii. Ca no, suferim de lipsa de timp. Sau de chef.

Deci.

Sistemul institutiilor de stat, financiar vorbind e facut in trepte. Adicatelea ceva minister are in subordine ceva shandrama locala care are in subordine pulimea. Si in functie de cum ti-e norocul ai sau n-ai cu cine sta de vorba in institutia ierarhic superioara. De obicei n-ai, da’ cand ai dai de unu’ care injura la fel ca tine.

Pe de alta parte, fi’n’ca este la stat tre’ sa lucram cu sfanta trezorerie. Care, conform chestiei de mai sus face parte /e subordonata sfantului ANAF. Amu, asta n-ar fi o problema, decat ca noi stim ca multi din angajatii de aolo is ameobe si euglene verzi. Ceea ce ne duce la situatii de genul:

Io (io face parte din pulime) in fiecare luna tre’ sa trimit la aia de deasupra mea o hartie. Care aia aduna toate hartiile de la pulime, fac alta hartie si o trimit la sfantu’ ANAF. Cu copii de pe hartiile trimise de pulime. Toate bune pana aici. Decat ca….

Daca vreau so sa platesc chestii mai mari tre’ sa-i scriu lu’ tanti trezoreria, sa-i spun ca am trimis hartia la aia de deasupra. Si sa-i fac si copie. Ca nu ma crede pe cuvant. Tanti trezoreria trimite hartiile mele la sfantu’ ANAF. Care deja are hartie de la aia de deasupra. Si copie de pe hartia mea. Da’ presupun ca in alt birou. Ca le mai vor o data. Si daca le scriu in hartie ca 1+1=2 tre’ sa le demonstrez cum am ajuns la rezultatu’ ala. Pe hartie. Alta hartie.

Si voi vreti sa salvati ursii polari. Sorry. N-avem cum.

Altufel, toate bune. Si la vara cald. Fes in cap.

3 e prea mulți

De cÃĒnd s-a făcut nenea Arafat șef de director peste statu’ degeaba toată lumea trÃĒmbițează că nu-i voie să stai mai mult de 3 inși grămadă pe stradă. Că dă covidele cu noi de tera. Și ne mai ÃŪncălțăm ș’o amendă. Drept e că de preferat ar fi să fie maxim 2, că la trei dacă_combini sexele se lasă cu crize de gelozie. Că nu mai știe lumea care cu cine și cum. Da’ mai ales ar tre’i să stăm prin căși. Că covidele e nașpa rău. Și tanti poliția rumÃĒnă tre’ să se asigure ea că cetățeanu’ respectă ordonanța. Că-i militară. Și la ăștia ordinu’ se execută, nu se discută. Teoretic. Da’ cum noi suntem romÃĒni (și aici pe veci stăpÃĒni), teoria o știm toți. Practica dă cu noi de pămÃĒnt.

Amu’ nuș’ cÃĒt ați scos voi nasu’ la aer de cÃĒnd nu mai avem voie să scoatem nasu’ la aer, da’ io tre’ să mă deplasez la muncă dupe programu’ (a)normal (de ce dreaq n-oi fi făcut eu facultatea de litere?). Și cum ÃŪncă n-am descoperit cum funcționează teleportoru’ lu’ nea’ Data ÃŪncă mai bÃĒntui pe străzi. Și văd chestii. Gen toate patrulele de poliție ÃŪs formate din minim 4 oameni. Maxim 6. Și mimin 2 maxim 3 mașini. Adicătelea ÃŪn mașină nu-s decÃĒt 2. DecÃĒt că_cÃĒnd se scoboară din mașini stau toți ciorchine. Minim 4 maxim 6 inși. Și mă ÃŪntreb, ăstora le dă careva amendă sau ei ÃŪs scutiți? Ori ÃŪs vr’o rasă mai aparte și nu se lipe corona de ei? Și dacă se iau de viața mea că-s pe stradă io și ălelalte 4 personalități ale mele am voie să dau cu ei de zÃĒd sau se pune starea de urgență cÃĒnd n-ai voie să te iei de organu’ statului?

Bine, ÃŪnțeleg că-i nașpa rău să nu vorbești cu niminea zile ÃŪntregi (de fapt nu ÃŪnțeleg, că io-s super happy cÃĒnd nu mă bagă nimeni ÃŪn seamă), da’ ÃŪncercăm să dăm și noi un iezemplu la popolație? Nu de alta, da’ poate pricepe boboru’ mai repede și po’ să-mi iau și io cÃĒmpii vara asta.

 

PÃĒnă una alta, sănătățuri. Și noroace.

PS Poze n-am. Că ordonanță militară. Și oragnu’. Mă ÃŪnțelegeți voi.

Opriți-vă, că ați arat Budapesta

Pentru cine nu-și aduce aminte…..

Se raportează la Bucuresti arăturile de toamnă.

Ziua 1 Județul Arad 100 km pătrați, Județul Timiș 100 km pătrați, Județul Sălaj 25 km patrați. Secretaru’ de partid din Sălaj primește un telefon: vă mișcati ÃŪncet, rămÃĒneți ÃŪn urmă, sporiți arăturile.

Ziua 2 Județul Arad 100 km pătrați, Județul Timiș 100 km pătrați, Județul Sălaj 25 km patrați. Secretaru’ de partid din Sălaj primește un telefon: vă mișcati ÃŪncet, rămÃĒneți ÃŪn urmă, sporiți arăturile.

Ziua 3 Județul Arad 100 km pătrați, Județul Timiș 100 km pătrați, Județul Sălaj 150 km pătrați.

Ziua 4 Județul Arad 100 km pătrați, Județul Timiș 100 km pătrați, Județul Sălaj 150 km pătrați.

Ziua 5 Județul Arad 100 km pătrați, Județul Timiș 100 km pătrați, Județul Sălaj 150 km pătrați.

Ziua 6 Județul Arad 100 km pătrați, Județul Timiș 100 km pătrați, Județul Sălaj 150 km pătrați

Ziua 7 Județul Arad 100 km pătrați, Județul Timiș 100 km pătrați, Județul Sălaj 150 km patrati. Secretaru’ de partid din Sălaj primește un telefon : Opriți-vă că ați arat Budapesta.

Vă sună cunoscut? După 30 de ani de libertate ÃŪncă nu ne-am vindecat de „tre’ să dăm bine la centru” (mai nou ÃŪn presă) și nici de „las’ că oricum nu verifică nimeni”. Și de obicei ne merge. Și-i mulțumim lu’ ‘mniezo’ că ne-a scos și din asta și mergem fericiți mai departe. Și dacă se trezește unu’ mai pestriț la mațe să zică adevăru’ prima ÃŪntrebare pe care o aude e „de ce n-ai cÃĒnd ăilați toți au?”. Numa’ că la un moment dat ne pleznește adevărul peste bot. Și constatăm că avem di tăti. Da’ ne mai lipsesc cÃĒteva chestii. Gen avem paturi de terapie intensivă. Da’ n-avem oameni. Și pe alocuri nici aparate. Avem echipamente de protecție. Da’s ÃŪncă la furnizori. Că le-am comandat, da’ vin peste cÃĒteva zile. Avem spitale de campanie, da’ acu’ ne hotărÃĒm unde le punem. Avem legi și ordonanțe militare da’ cineva tre să ne lămurească ce dreaq vor să zică (apropos, po’ să mă duc cu trinu’ din Brașov ÃŪn București la mătușa lu’ bunicu’ lu’ bunica, sau ÃŪmÃŪ iau 6 amenzi pe drum?). Avem medici și asistente, da’ au inceput să se betegească. Da’ important e că avem. Nu știm ce, da’ avem. Și om trece și de chestia asta, ÃŪntr-un fel sau altu’ și n-o să pricepem nimic. Și o să dăm ÃŪn continuare imformații să de bine la centru sau ÃŪn presă. Că oricum nu verifică nimeni. PÃĒnă ne-o mai plezni altă chestie peste bot. Și o să ne ÃŪntrebăm (iar) de ce nu avem de nici unele. Și trist e că pÃĒnă ne mai pleznește ceva peste bot ăia care-s ÃŪn stare să se prindă că am arat Budapesta or să fie oale și ulcele. Și atunci chiar am belit……..

Da’ pÃĒnă atunci să fie sănătate. Și la vară cald. Și stați ÃŪn casă. Că mÃĒine oricum ninge.

La noi ÃŪn Absurdistan

Se ÃŪntÃĒmplă chestii. Gen

1 E ÃŪnchidere de an și tre’ să ne dăm de bilanț, motiv pentru care acu vr’o săptămÃĒnă sun la ordonatoru’ de credite ierarhic superior (ce importatnt sună!) să ÃŪntreb de termen. Mi-a raspuns cineva că se negociază termenu’ da’ ne anunță ei. 14 ani de dat cu sapa ÃŪn sectoru de stat m-au ÃŪnvățat că tre’ să mă apuc de treabă, că de obicei aflu azi că mÃĒine tre’ să depun bilanțu’.  Aceiași 14 ani m-au făcut să cred că mă lasă maxim pÃĒnă prin 19 -20 ianuarie. Motiv pentru care mi-am aranjat ploile să termin ieri. Ceea ce am și făcut. DecÃĒt că șefu’ a avut ceva treburi importate de trebuit și a dispărut din zonă, drept urmare am sunat la susnumitu’ ordonator să anunț oamenii că ce le-am scris ÃŪn program e bine da’ n-am semnături. Și că foarte probabil nu ajung decÃŪt azi la ei cu hÃĒrtiile. Doamna cu care m-am conversat mi-a zis că oricum nu mai conteaza, că termenu’ de bilanț a fost ÃŪn 18. Și că ei au trimis hÃĒrtie să ne anunțe. PRIN POȘTA. În era ÃŪn care aflăm ÃŪn timp real că-n Italia zăpada a plecat la vale cu un hotel plin, cÃĒți au scăpat, cÃĒți mai ÃŪs ÃŪn hotel și ÃŪn care anume camere ăștia ÃŪmi trimit hÃĒrtii prin poștă. DIN CAPU’ ĂLĂLALT DE STRADA.  Ca să n-o ÃŪnjur pe biata femeie ÃŪntreb și io ca prostu’ de ce dreaq nu m-a sunat, că veneam să-mi iau hÃĒrtia. Mi-a zis că noul director financiar (asta e altă poveste din absurdistan) a zis că tre’ trimise prin postă să se asigure că are semnătură de primire pentru ele. Păi PLM, că venem pÃĒnă la voi, vă semnam pe toți pereții și vă lasam si-o probă de ADN ÃŪn freză. Ca fapt divers, hÃĒrtia a ajuns totuși la mine. Azi.

2 Dacă tre’ să-ți faci analize, investigații și alte rahaturi legate de sănătatea personală a matale și te duci la un laborator particular și le fluturi un bilet de trimitere și cardu’ de sănătate ți le fac moca. Multe dintre ele. Peste 3 luni. Da’ moca. Dacă faci aceeași chestie la un spital de stat și nu ești internat acolo poți să le fluturi și un tren că plătești. Orice. Nenea CNAS-uu ne iesplici și nouă de ce? Pă bune. Întreb pentru niște prieteni. Cam toți ăia care ÃŪți furnizează ție bani.

3 Copilu’ care „ieri ” venea ÃŪn birou și zicea „sărumÃĒna, m-a trimis mama cu hÃĒrtiile astea” și era super fericit că primea o bomboană e cu un cap mai ÃŪnalt ca mine și tocma’ mi-a curățat calculatoru’ (despre care zicea că avea foarte mai șanse să demonstreze că oamenii ÃŪs făcuți din praf și nisip). Săr’naaaaaaa mult Andrei.

Altufel, toate brune! Și la vară cald!

Viața la țară

de Tănase Scatiu.

Teoria zice că, urbanizarea aduce după ea civilizația. Practica zice la fel, ÃŪn unele locuri. Da’ cum noi suntem romÃĒni și aici pe veci stăpÃĒni, la capitolul teorie stăm bine. Practica, pe de altă parte, ne omoară. De cÃĒnd cuvÃĒntul țăran e foslosit ca peiorativ ÃŪn 90% din cazuri, ne simtem bine că suntem orășeni.

Numa’ că……… suntem, de fapt, majoritatea, niște țărani care au renunțat la satu’ orizontal și s-au mutat ÃŪn niște sate verticale. Și cu cÃĒt stau mai sus ÃŪn satu’ respectiv cu atÃĒt sunt mai orășeni. În afar’ de ăia care stau la ultimu’ etaj, că ăia ÃŪs cam bătuți de soartă (asta e de discutat ÃŪn altă poveste).

Că vedeți voi, țăranu’ crește păsări. Că găina ne dă nouă carne, lapte, brÃĒnză, ouă. Da’ noi tre’ să-i dăm de mÃĒncare. Și chestia asta cu datu’ de mÃĒncare la găini e atÃĒt de bine ÃŪnfiptă ÃŪn ADNul nostru’ că și după o viață la verticală simțim nevoia să dăm mÃĒncare la zburătoare. Nasol e că n-avem voie să creștem găini. Da’ porumbeii ÃŪs mulți, și zboară, și nu tre’ să ne deplasăm pÃĒn’ la coteț, că vin să mÃĒnce singuri. Și să se cace pe geamu’ vecinului cu ocazia asta. Partea proastă e că ÃŪs puțin mai greu de prins, și tre’ foarte mulți pentru o tocană. Că-s mici. Și 90% pene. Da’ nu-i bai, că mergem la moll, și au ăia zburătoare gata fripte.

Muierea de la țară știe că ÃŪn fiecare sÃĒmbată tre’ curățată casa. Și scuturate covoarele și țoalele și ce alte cÃĒrpe mai ÃŪs prin casă. Da’ tre’ scuturate afară. Și tre’ spălate rufele. Care tre’ uscate tot afară. Muierea de la oraș n-a uitat chestia asta. Mai ales partea cu afară. Da’ cu cÃĒt e mai orășeancă cu atÃĒt mai greu e să ajungă cu picioarele pe asfalt, drept urmare ÃŪși agață rufele proaspăt spălate pe sÃĒrma pe care i-a legat-o „soțul meu” sub geam. Pe exteriorul blocului.  După care ÃŪși scutură covoare, țoale, cÃĒrpe pe celălat geam fără să-i pese că sub ea mai stau niște orășence care tocma’ și-au spălat rufele.

Țăranu’ gospodar știe că ÃŪn perioada tre’ sa taie porcu’. Și după ce-s gata, porcăriile tre’ afumate.  Orășeanu’ n-a uitat chestia asta. Drept e că spectacole cu porci tăiați lÃĒngă ghena de gunoi n-am mai văzute de mult, dar…… unu’ din vecinii mei ÃŪși afumă porcăriile. Din ’90 și un zÃĒmbet, ÃŪn fiecare an ÃŪși scoate afumătoarea ÃŪn grădina din fața blocului și ÃŪși vede liniștit de treabă. Partea proastă e că ÃŪncă nu m-am prins cine e. Că omu’ e pensionar și ÃŪși face număru’ dimineața. Și la orele la care ajung eu acasă se mai văd, sau simt, după caz, doar urmele. Adicătelea afumătoarea din grădină, mirosul de lemn ars lÃĒngă bloc și mirosu’ de afumătură din scară. Din toată scara, care este. Că-i scară oarbă și singurele geamuri ÃŪs la ultimu’ etaj.

Carevasăzică, dacă ți se face dor de traiu’ patriarhal, aruncă un ochi prin cartier. S-ar putea să stai la sat, totuși.

Hai ceasuri bune!

Să (ne) plÃĒngem

Faceți un exercițiu. Asta dacă vă plictisiți ÃŪngrozitor sau sunteți prea bine dispuși. Ascultați ce discută oamenii de lÃĒngă voi. Știu că nu-i frumos. Da’ devine distractiv după ce-ți trece depresia. Sau nervii. RumÃĒnu’ se plÃĒnge de tot și de toate. Că-i șefu’ măgar, că colega nu muncește, că decorațiunile de crăciun ÃŪs roșii, că nevasta nu mai stă …. c-o doare spatele, că pe bărbat nu-l mai ține…., că n-a căștigat la loto, că ninge, că nu ninge, că-s prea puține zile libere de revelion, că primaru’ a aranjat să nu ningă de crăciun (asta a zis-o o doamnă psiholog. nu comentăm), că nora nu are grijă de copil, că copchilu’ o crede pe nevastă-sa și nu pe mă-sa, că vrăjitoarea de la Cluj a zis că mă mărit pÃĒnă ÃŪn vară și acu’ e decembrie și io n-am prieten (altă psiholoagă), că elevii nu ÃŪnvață, că profesorii dau prea multe teme, că Gicu s-a dus la chef cu Marioara (măgaruÂī!), ca mama nu-mi da bani de club, ca au scumpit țigările, că Nae iar s-a ÃŪmbătat aseară, că mi-au plecat toți angajații, că mă doare …..cam tot ce vă trece prin cap. Asta n-ar fi o problemă dacă te plÃĒngi la cineva care te cunoaște și/sau are chef să te asculte. Da’ cÃĒnd te ÃŪntÃĒlnești cu un om după un an de zile, și te ÃŪntreabă ce faci, e de rahat cu perje să-i explici tot ce ți-a mers prost ÃŪn ultimu’ timp. Că nu cre’ că-l interesează foarte tare. Mai ales dacă sunteți prieteni pe facebuce. Mai ales dacă pe facebuce viața ta e perfectă. Că pe facebuce nu ne plÃĒngem. Că nu citește nimeni dacă ne plÃĒngem. Da’ dacă ești ÃŪn fața lui, omului i-e rușine să fugă. Și stă să te asculte. Și te ÃŪnjură ÃŪn gÃĒnd. După care se duce acas’ și se plÃĒnge la cineva că toată lumea se plÃĒnge.

Tu de ce te plÃĒngi?

PS, ai grijă ce vorbești ÃŪn public. Habar n-ai cine te ascultă. #bigbrotherebinesanatos

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe